Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Recenzii
780 GH. IANCU 4 E bine sä se retina cä in activitatea din domeniul scolar, Consiliul Dirigent n-a reorganizat scolile secundare confesionale ale nationalitätilor conlocuitoare (p. 274). Organizarea unei universitáti románesti la Cluj este о шаге realizare а Сопsiliului Dirigent, dar Universitatea clujeanä s-а infiintat in 1872, lucru pe care autorul ar fi trebuit sä-1 specifice la p. 274. Alte realizäri ale Consiliului Dirigent pe plan cultural-stiinfific au fost Teatrul National si Opera din Cluj, Conservatorul de muzicä — pe care autorul nu-1 pomeneste —, Muzeul Limbii Románé, aflat sub -conducerea lui Sextii Puscariu, si nu — Muzeul national in Ardeal — cum, inexplicabil serie autorul la p. 275. In acelasi aliniat se continuä: „Toate aceste initiative au fost materializate, astfel cä, pinä la sfírsitul anului 1919 (s.n. — I. G.), publicul clujean putea sä-$i petreaeä in mod pläeut timpul liber, sä-si dezvolte interesül pentru muzicä §i artä“. Nu stim cum a fost aceasta posibil in anul 1919, cind Teatrul National s-а inaugurat in cadru solemn la 1 februarie 1920, iar primul spectacol de operä — cu „Aida“ — a avut loc in 25 mai 1920 ! In ultimul rind din pag. 275 se cere a fi scris in loc de „resortului“ — „resorturilor“, altfel s-ar crede cä era un singur resort cu preocupäri economice. De la enuntarea, la modul foarte general, a unor preocupäri ale Consiliului Dirigent cu privire la industrie, se trece la tratarea unor chestiuni de justitie, sänätate publicä, la unele Probleme muncitoresti, de functionari, revenind apoi la aspecte industriale. Care a fost logica unei asemenea structuräri a materialului? In actiunea de organizare a justitiei, dupä cum dovedesc documentele ae arhivä, Consiliul Dirigent a contat si pe о parte a vechilor juristi, care intr-o forrná sau alta, si-au continuat activitatea. Numärul avocatilor romäni din Transilvania care apare in articol este mult prea mic in raport cu realitatea (p. 276). Necunoa§terea de cätre autor a normelor de drept cu care a operat Consiliul Dirigent si implicit confuzia pe care о propagä, rezultä ?i din definirea Decretului Consiliului Dirigent, cu privire la ziua de muncä de 8 ore, ca lege, sau §i mai bizar, ca decret-lege (p. 277). Chiar daeä Decretul avea exceptii, el fäcea posibilä ziua de muncä de 8 ore — autorul scrie: cä exceptiile... „fäceau imposibile ziua de muncä de 8 ore“ — inscriindu-se astfel, ca о mare cucerire pe plan legislativ a muncitorimii trasilvänene. Si documentele vremii atestä aceastä realitate. Dupä ce subliniazä neajunsurile normativului de salarizare pentru functionari — de ce nu s-au indicat cind s-а vorbit de administratie? — se conclude: „Cu toate cä legea fs.n.—I.G.], face deosebiri intre functionarii statului — lucru, dupä opinia noasträ absolut firesc, — ea reprezintä un progres, contribuind la imbunätätirea vietii celor ce muncesc“ (p. 277). In acest caz, prin cei ce muncesc, trebuie sä se inteleagä strict functionarii publici! Abordind la p. 278 chestiuni industriale — notäm cä $eful Resortului de industrie se numea Mihai Popovici, si nu Mihail, se mentioneazä intentiile unor membri ai Consiliului Dirigent de a crea institujii cu capital transilvänean sau mixt“... Autorul nu ne spune insä ce intelege prin institutii cu caracter mixt? Referindu-se la disputa dintre capitalul transilvänean si cel liberal, autorul indicä citeva intreprinderi trecute sub controlul Bänicii Romäne^ti. Continuä apoi dupä о simplä virgulä, „iar capitalul liberal a reusit sä detinä pozitii cheie la U- zinele Re$ita $i in bazinul carbonifer Valea Jiului“ i(p. 278). Din cele scrise se intelege cä intre Banca Romäneascä $i capitalul liberal a fost о adeväratä concurentä in a acapara intreprinderi din Transilvania. Or, este arhicunoscut cä, Banca Romäneascä era una din oele mai putemice bänci liberale. Comentariile sint, eredem, de prisos. Pornind de la dificultätile avute de Banca Marmorosch-Blank et Co. cu infiintarea unei sucursale la Arad, autorul generalizeazä in mod eronat cä „reprezentantii Consiliului Dirigent nu dädeau vole bäncilor din Bucuresti sä creeze sucursale ...“ in Transilvania (p. 278). De altfei, cu privire la a?a numitele greutäti intimpinate de Banca Marmorosch Blank in Transilvania. autorul se contrazioe din nou in mod evident, deoarece cu un pasaj mai incolo afirmä cä „membrii Consiliului Dirigent au cäutat sä obtinä sprijinul capitalului strain“. Or,
