Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)

Studii şi materiale - III. Etnografie

698

V. FLOREA

26

CINTECUL PROPRIU-ZIS

Este cunoscut, printre localnici, sub denumirea dc cintare, §i, cu tótul sporadic, sub aceea de höre, cintec sau cintecä. Se cintä in cele mai diferite ocazii, mai cu seamä in acelea prilejuite de munca sau petrecerea in colectiv: „se cintä la hotar“ — (FA 07781), la „cäpälit“, la secere §i la clacä (Mg. 1412 I g; 1219 h; FA 07632), „cind lucra la pus brazi, cind era fatä“ (FA 0647), „cind mergea cu plutele pe Valea Mure§ului, de la Reghin pinä la Zam, in Banat“ (FA 7642), pe ulifä (Mg. 1437 II b) §i, foarte adesea, in §ezätoare (FA 06367; ,07612), „cind le era somn la femei“ (FA 06408), imprejuräri deosebit de eficiente in inväfarea si perpetuarea cintecului liric, precum ?i a celorlalte categorii folclorice.

Aläturi de strigäturi, cintecele din Valea Gurghiului prezintä о indiscutabilä valoare documentarä. Unele dintre eie, in special acelea cu о mai pronunfatä tentä localä, contribuie la fixarea topografiei zonei, prin indicarea a numeroase repere toponimice: ape (Mure^ul), munfi si dealuri (Dirgina ?i Dobirlea), päduri („pädure© Bradului“), drumuri („drumu Gurghiului“ §i „drumu Jabeniti“) §i localitäfi (Orlova, Blidäreasa, Chince?, Hodac, Ca§va, Adrian, Ibäne§ti, Gurghiu, Reghin, Toaca). Sporadic apar ?i unele repere toponimice mai indepärtate de zonä: Oltul, Clujul, Cimpia, frecvent men(ionatä, unde locuitorii Väii Gurghiului mergeau, odinioarä, la lucru; Putna, amintitä in legäturä cu pelerinajele religioase la care participau, sau Zamul, in Banat, unde ajungeau, pe Valea Mure^ului, cu ajutorul plutelor. Altele, in schimb, se referä la índeletnicirile tradiponale din zonä: ciobänia, luci’ul la pädure (pe alocuri cu menfionarea uneltelor: „(apinä si §irastäu“ — Mg. 1168 e), descärcatul trenurilor, plutäritul, agricultura, torsul si confecjionarea imbräcämintei, oferind nenumäratele detalii etnografice privind portul sau formele de muncä in colectiv: daca §i §ezätoarea.

Tematic §i stilistic, lirica Väii Gurghiului se inscrie in perimetrul, bine delimitat, al intregii lirici transilvänene, intrunind aceeasi bogätie §i diversitate a motivelor, acelea^i modalitäti compozitionale si de expresie, bine reprezentate ín fiecare categorie a cintecelor §i strigäturilor.

De о mare expresivitate si frumuse(e poeticä, cintecele despre cintec exprimä profunda recuno§tin(ä popularä fa(ä de „cel ce-o-nceput horile“, cäruia ii este rezervatä, drept meritatä räsplatä, sä „aibä ochi ca zorile“. ExplicaRa unei atari atitudini se aflä in imprejurarea cä, in concep|ia popularä, horile sint investite cu precise rosturi alinätoare, de terapeuticä sufleteascä, eie fiind „stimpärare / La omu cu supärare“. Dupä cum insu§i horitul are darui de a preintimpina §i de a anihila suferin(a fizicä (De n-a§ §ti, doamne, cintä / Pe pci§ioare m-a§ usca; / De n-a§ §ti, doamne, hori / Pe pci^ioare m-а? topd — FA 06397), atenuind jalea fetei insträinate, ajunsä intre sträini, probabil prin cäsätorie in alt sat: