Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
29 LUCRUL ClNEPII PE VALEA BEICII 619 tearei acoperind-o citeodatá pe de-a-ntregul, numärul lor fiind egál cu jumätate plus unu din numärul „bobolocilor“ unui model. Se tese cu douá suveici: cu una se „bäte“ pinza, cu cealaltá se „bäte“ forma. In iduci sínt nävädite $tergare de uz funerar: $tergare de pus ín prapori, §tergare ce vor fi date pomanä din partea mortului diferitilor participandi la inmormintare (oficianfi, consäteni, purtátorii sicriului, pogániciul etc.). Se mai des in iduci lipidee, päretare, fede de masá 9. a. (pl. IC a, b, c). Textilele nävädite in iduci au douä fede. In iduci se dese mai repede decit ca „in alesäturä“ chiar dacä fesätoarea i$i manevreazä singurä ifucii. ’J’esutul cu ifuci nu este numai о modä: permite realizarea unui bogát registru motivistic, о mai finá delimitare a modelului pe fond, economie de material. Acest procedeu ráspunde unei nevoi actuale privind ornamentarea interiorului sátesc ($i in destul de maré mäsurä a célúi urban) actual, reflectínd totodatä о perfecdionare in arta desutului. Pe de altä parte, däranca nu cumpärä din comerd lipidee, päretare, ?tergare etc., ci preferä sä-§i facä: ,,omu’ nu me socote$te $i munca lui, socote$te numa’ ce material bagä. Da-$’ face pe placu ei“ (afirmatia apardine Mariéi Vettan din Serbeni, dar acestä idee am intilnit-o la toate informatoarele cu care am vor bit). Un inconvenient al desutului cu iduci recunoscut de unele informatoare ar fi acéla cä nu permite (deocamdatä) policromia, acum desäturile fiind bicolore. Inclinäm sä eredem cä alesul cu lopäfica i-a sugerat creatoarei populare ifucii íntrucit ei sint un mod superior de rezolvare a alegerii $i delimitärii „bobolocilor“. Cu alte cuvinte, alesul cu lopädica este о fazä in-, termediarä intre alesul „cu (in) degete“ sau „cu drodul“ $i iducii ca auxiliari in tehnica desutului. Fiecare iduc este de fapt inlocuitorul unei lopätici sau a unui id; ?i cum ar fi fost impractic de folosit atitea scindurele sau ide ($i deci eäleätori), a fost imaginat ifucul. Dacä s-ar fi folosit ife, spre exemplu, cele aflate lingä fu$tei (deci lingä sülül dinapoi) n-ar mai fi rostit destul de larg fiind prea departe de gura pinzei. De asemenea, n-ar fi fost loc pentru atidia eäleätori. Pentru a determina о rostire clarä („rost mare“) sint folosite douä lopädici: una este introdusä chiar lingä iducul ce urmeazä a fi ridicat iar a doua ridicä acelea^i fire chiar lingä ife pentru a accentua rostul (v. pl. XCVI). „Cu drodul“ sínt alese lipidee, §tergare, fefe de masä (cu о fafä) 5. a. (pl. C/a) mult apreciate in zonä de?i „fiind lucru anevoios, nu multä lume däsä a§a“ (Vefian Maria, ßerbeni). Se näväde$te obi.?nuit in douä ide, in spatä de 14 ... 16 jirebiude ?i se dä „tät bun“. Se prinde gura pinzei, se roste$te $i se alege cu „gusi“ modelul pe toatä lädimea desäturii. Acum este introdus drodul: dupä fiecare douä fire de urzealä, firul de linä „ales“ este tras pudin in sus $i räsucit — un ochi — trägindu-1 pe drod. Cu migalä §i numärind mereu, drodul este introdus pe toatä lädimea desäturii. Se suveicheazä douä fire, se alege iar cu „gu§i“, se introduce drodul numärindu-se firele ?.a.m.d. Amintim о inovadie a conducätoarei §colii de artä popularä din ßerbeni, Maria Vefian, inovadie care perfecteazä aceastä tehnicä: cele douä fire ce
