Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
472 TR. RUS 22 proces in fata justi^iei, consideräm de altä parte cä procesul va fi de lungä duratä, $i considerind de altä parte cá dórim sä convie^uim cu ToрЩа $i Idicel in perfectä bunä in^elegere a?a ca pinä acum, declaräm cä sintem gata a aduce chiar un sacrificiu ín interesül unei tranzacfiuni numai pentru a vedea cu un ceas mai curind terminate toate litigiile noastre de expropriere §i de a ne vedea asiguratä lini$titä proprietatea mohiéi ce ne-а mai rämas“64. Incorigibilä demagogie; guvernul liberal a fácut ilegalitáti, iar noul guvern va introduce régimül de strictä legalitate; cu toate cä este convins cä va ci$tiga procesul, totu$i dind dovadä de „märinimie“, este dispus a~si retrage actiunea inaintatä tribunalului; este dispus sä facä sacrificiu pentru a se termina mai repede procesul, dar in acela$i timp recunoa$te cä se teme ca sä nu-§i piardä proprietä^ile. Realitatea e, cum de altfel färä voia lui a recunoscut, teama de tärani care in anul 1929 i?i intensificä lupta, teama cä acentia nu sint dispuli sä renun^e la drepturile lor pentru care, in condi^ii grele, au luptat ani de zile. Cá cele relatate in petifia de mai sus au doar un caracter declarativ, demagogic, rezultä din partea finalä a acesteiá in care, pe un ton de fost stäpin, cere sä i se restituie suprafata de 1352 jugäre expropriatä in folosul Toplitei care sä fie obligatä „a pläti in solidum, toate cheltuielile de proces, toate acestea in termen de 15 zile sub consecintele legale §i a reintabula «dreptul de proprietate» a acestui teren“65. Cererii nu i s-а dat curs, deoarece autoritäre se temeau ca lupta täranilor sä nu se transforme in adeväratä räscoalä, avind in vedere avintul revolutionär din perioada 1929—1933. De asemenea, s-а avut in vedere cä in aceastä perioadä täranii au intrat cu forta in pädurile $i päsunile exploatate de Societatea „Valea Mure^ului“. Cu toate cä au fost amenintati de cätre autoritäti cu „sanctiunile preväzute in legea silvicä“ totu^i au refuzat sä scoatä vitele din päsunile respective. Ba mai mult, au refuzat sä aplice in practicä decizia Comitetului agrar conform cäreia täranii din Toplifa nu aveau dreptul la terenul ocupat cu forta, obligindu-i sä renunte la aceste suprafete. Dintr-o declaratie a primäriei Toplita ce poartä data de 26 iulie 1932 rezultä cä autoritäre locale „nu pot sä se angajeze“ a linisti pe tärani care au declarat cä nu vor päräsi päsunile ocupate chiar dacä s-ar interveni „cu forta publicä“66. Lupta toplitenilor pentru pämint a continuat si in perioada premergätoare celui de al doilei räzboi mondial. Dintr-o adresä a Serviciului agricol Mures din decembri e 1936, de exemplu, rezultä cä täranii din Toplita au intrat si ocupat о bunä parte din suprafetele detinute de diferiti mo$ieri, fiind nemultumiti de modul cum se desfäsurau lucrärile de mäsurätoare si delimitare. Inginerul insärcinat cu aceste lucräri „in mai multe rinduri a fost impiedicat in desävirsirea lucrärilor“, fiind nevoit sä apeleze la concursui jandarmilor67. 84 Idem, dos. 11/1927. 88 idem, f. 41. 68 Idem, fond Reforma agrarä din 1921, jud. Mure?, dos. 340/1932—1935, f. 86. 87 Idem, dos. 640/1938—1939, f. 32.
