Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
5 MI$CÄRI TARANE$TI In 1809 131 La a doua convocare, fixatä de aceastä datä la Odorheiul Secuiesc, pe ziua de 27 august 1809, s-au adunat nu numai cei chema^i ci múlt mai muljj „o foarte maré mul^ime din starea secuilor liberi“ care, in numele „stärii de jos“, au inminat oficialitä^ii scaunului ?i comisiei insurec^ionale un memoriu revendicativ, cerind satisfacta dolean^elor lor imediat15. Acest memoriu, dispärut intre timp, cunoscut doar in parte ?i rezumativ, pare sä fi concretizat cele mai inaintate revendicäri ale täranilor din nuturile secuie?ti din 1809. In memoriu ei au cerut ca: „nobilii sä nu mai domneascä, sä devinä egali cu starea secuilor liberi iar iohagii, in general, sä fie еИЪегаЦ §i de asemenea sä devinä egali“16. La ezitarea autoritailor locale de a da vreun räspuns, färanii revoltat au inconjurat reijedinja scaunului ?i i-au amenin^at pe oficiali: „Cu zbieräturi care cräpau aerul •$i cu injurii blestemau Oficialitatea ?i Deputä^ia. domnii $i nobilimea — raporta judele suprem regal al scaunului guvematorului Transilvaniei — ?i invirteau in miini ciomegile, se indemnau reciproc sä därime sediul scaunului, sä-i scoatä afarä pe oficiali, cä tot sint datori cu о viafä ?i pentru cä oficialii ?i nobilii sint cei care vor sä-i vindä“17. Mulfimea a päräsit ora?ul numai dupä ce oficialitatea scaunului a declarat in public cä va sista conscrierile pentru oaste. In scaunul Mure? främintärile au izbucnit in 18 august 1809. Dupä ce in zilele anterioare satele din plä?ile18 Band ?i $am$ud, cu о populate de lärani liberi mai putn numeroasä, au fost conscribi, cei din plasa Cälu?eri au inceput sä pretindä prezentarea actului potrivit cäruia impäratul a sanctonat articolele de legi privind scutirea lor de sarcini fiscale19. Ei au cerut totodatä prezentarea decretului imperial privind insurecta nobiliarä, consideratä de ei ca о näscocire a nobilimii care ?i-a aruncat obligatile pe spinarea täränimii. i* Ibidem. 10 Elek Jakab — Lajos dr. Szádeezky, Udvarhely vármegye története a legrégibb időktől 1849-ig. (Istoria comitatului Odorhei de la cele mai vechi timpuri pina la 1849), Budapest, 1901, p. 549. De$i intre revendicäri figureazä §i desfiintarea iobágiei, se puné intrebarea daca iobagii si jelerii au participat sau nu la mi$care. Potrivit unor päreri (N. Szabó, op. cit., p. 123) da. Materialul arhivistic depistat de női nu confirma prezenta iobagilor la mi?carea secuilor liberi. In documente se vorbe$te numai despre secui liberi §i armali$ti sau de secui contribuabili (Vezi nóta 14 $i altele) nu ?i de iobagi adicä „färani“ (colonii, cum erau denumiji oficial in acea vreme iobagii, niciodatá n-au fost denumiji in acte nici mácar secui, ci fárani sau coloni). Credem cä participarea iobagilor la aceste mi$cäri ar fi alarmat §i mai múlt nobilimea, ce n-ar fi rämas färä ürme in documente. De altfel ideea desfiintárii iobägiei ?i stergerea deosebirilor dir.tre nobili ?i fárani liberi are о tradi tie veche la secui, näzuinfä a cäror purtätori de cuvint au fost cei de stare liberä. Prezenfa jelerilor la mi?care este explicabilä prin faptul cä in seeuime о parte a jelerimii provine din rSndul primipililor §i a pixidarilor säräcifi, care juridic ?i-au pástra t statutul lor de secui liberi ?i ca urmare in 1809 au fost obligati la insurectia nobiliarä. 17 A. Sc. O. Acte administrative, fase. 373/1809 nr. 1. 18 In scaunul Mure? erau 126 de sate grupate in opt plä?i, eite 14—16 sate in•tr-o plasä. 19 Arh. Stat Tirgu Mures, Arhiva scaunului Mure? (in continuare A. Sc. M.), Jude suprem regal, 1809, nr. 233.
