Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)
Studii şi materiale - I. Arheologies
20 VALERIU LAZAR 4' Ca structurä geologicä, Cetatea päginilor apartine sarmafianului, íiind constituitä din argile slab präfoase, nisipuri, marne ?i gresii. Depozitele recente cuaternare sint slab dezvoltate. Lipsa vegetatiei arboricole a determinat, in unele portiuni, procese evidente de eroziune a suprafetei terenului. Lungimea totalä a Cetäfii päginilor este de cca 660 m, lätimea maxima de cca 125 m. Mamelonul propriu-zis, pe care este a?ezarea Co^ofeni, are о lungime de aproximativ 210 m $i о Щйпе, tot aproximativä, de 60 m. Platóul, de mid dimensiuni, este u§or aplatizat. De jur-imprejur, el are pantele inconjurate de douä terase conturate, elemente care au, acreditat, de la inceput, ipoteza existentei unei a$ezäri preistorice. III. ISTORICUL DESCOPERIRILOR Cercetarea §i semnalarea unor puncte cu antichitäti pe teritoriul comunei $incai a inceput in a doua jumätate a secolului al XIX-lea prin K. Benkő5 §i B. Orbán6. Putin mai tirziu, G. Téglás7, referindu-se la unele descoperiri transilvänene, le aminte?te ?i pe cele de la $incai, nedefinindu-le insä apartenenta culturalä. In pragul secolului al XX-lea colectionarul arheolog E. Orosz8, utilizind informatiile bibliografiei existente, a cercetat, in 1895, perimetrul comunei, о datä cu materialele ce fuseserä descoperite, existente in unele colectii particulare. Cercetarea sa a dus la descoperirea a?ezärilor de la Patui dulce §i Cetatea päginilor, pe care le-а publicat9, о datä cu mentionarea unor noi descoperiri, la Fintina fetifei, sau la altora, mai vechi, de la Mocirlä. Mentiuni sumare asupra unora din aceste puncte fac Könyöki József 5 К. Benkó, Marosszék, II, p. 348, mentioneazä о „cetate“ aici ?i punctui Patui dulce (Edeságy), färä a spune dacä cele douä puncte topografice au urme arheologice. In schimb, K. Benkö aminte$te (p. 349), färä precizarea locului, ürme römane in hotarul comunei (ajunse in colecfia fostului liceu reformat din Tirgu Mure?). 6 В. Orbán, Székelyföld, IV, p. 201 descrie cetatea (Cetatea päginilor — Pogányvár, s.n.) (cu „o terasá de 600 pa?i lungime. 20 lätime“), atribuind-o „strämo?ilor no?tri pägini“. Autorul introduce ín informare $i punctui Mocirla (Mocsár), färä a men(iona, aici, descoperiri. ^ G. Téglás, ОТТЕ, XVI, 1891, pp. 156, 186; ibidem, XVII, 1892, pp. 357, 389. 8 In cercetarea efectuatä de Orosz, in 14—15 iulie 1895, punctui de plecare 1-a constituit colecfia lui Mártonfi Lajos, constituitä din materiale litice (a?chii de jasp, silex, obsidianä) ?i vase fragmentare (cf. ArchErt, 1891, fase. II, p. 156; ibidem, 1892, fase., III, p. 357). О altä colectie cu piese de aici aparfinea invätätorului localnic Andrásy Kálmán. 9 Orosz Endre, Mező-Sámsondi ősemberi telep (I), in ErdM, XV. 1898, pp. 267— 275 (Patui dulce); II, ibidem, XVI, 1898, pp. 322—330 (Cetatea päginilor). De la Fíntina fetifei mentioneazá (p. 327) о rlsnitá din andezit, iar de la Mocirlä — a?chii de obsidianä $i fragmente ceramice grosolane (ibidem). Din cercetarea sa, din primele puncte descrise, Orosz $i-a constituit о bogatä colectie (astäzi in Muzeul de istorie a Transilvaniei). Descrierea asezärilor si interpretarea materialului о face cu numeroase inexactitäti.
