Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)

Studii şi materiale - II. Istorie

182

NICOLAE MARINICA

18

de culegätor de folclor a lui Papiu, initiator al celui dintii colectiv folcloristic romänesc.

Inainte de a trece la analizarea, pe scurt de altfel, a operei istorice a lui Papiu, V. Netea incearcá о precizare a conceptiei istorice §i a metodei de investigare a lui Papiu. Pentru V. Netea, accentui cade la Papiu pe interpretarea filozoficá a faptelor istorice, argumentate prin „documente“, §i pe virtualitätile pozitive ale faptelor istorice de a influenfa §i a fecunda viata poporului. Papiu vedea in istorie nu numai oglinda documentará a unor fapte trecute, ci totodatä о armä in lupta pentru prezent §i viitor. Vedea о indreptätire §i un mijloc al educatiei patriotice. Descoperind in Papiu un istoric al Transilvaniei cu deosebire, Netea discerne factorii determinanti ai istoriei Transilvaniei a$a cum ii väzuse Papiu. Istoria Transilvaniei este istoria poporului de tärani, singurul pästrätor al tezaurului limbii §i amintirii descendentei romane. Räscoalele färäne^ti sint studii predilecte pentru Papiu. El devine unul din cei mai insemnati ginditori revolutionär! si cuvintele sale dobindesc valoare de sentintä: „Revolutiunile nu se nase dintr-un incident, ci dintr-o necesitate“. Horea stirneste admiratia lui Papiu, care ii vesniceste amintirea in istoria Transilvaniei.

Dupä ce trece in revistä principalele lucrari istorice, juridice, politice ale savantului, V. Netea aratä cä fondul de manuscrise ale lui Papiu, aflätor la Biblioteca Academiei, a§teaptä sä fie valorificat. Apoi incepe prezentarea principalelor scrieri ale lui Papiu. Se apreciazä cä prin Istoria romänilor .. . „Papiu a izbutit sä se afirme ca un element fecund §i dinamic ín dezvoltarea istoriografiei románé, iar contribufia sa, de§i a trecut un secol §i mai bine de la elaborarea ei, si de§i de atunci incoace s-au publicat nenumärate scrieri asupra revolutiei de la 1848, isi pästreazä din punct de vedere documentar, in marginile nationalismului säu burghez, о necontenitä importantä“.

Prin Tezaur... Papiu i§i „indreaptä privirile asupra tuturor romänilor, reluind vechea si impunätoarea traditie a Cronicii lui Sincai“. Dupä amintirea cuprinsului Tezaurului..., V. Netea apreciazä cä aceastä operä „infäti§eazä una din marile realizäri ale istoriografiei noastre...“.

Monográfia Viafa, operele si ideile lui Gh. Sincai este pentru V. Netea „ultima contribute istoricä de mari proportii a lui Al. Papiu Ilarian...“.

In anul 1966 apare о carte de referintä in bibliográfia revolutiei de la 1848 transilvane, Adunarea Nafionalä de la Blaj66. Cartea nu este о sintezä sau о interpretare a revolutiei de la 1848, ci stringerea laolaltä а foarte mult material — poate a intregului material — privitor la prima parte a revolutiei, pinä la adunarea de la 3/15 mai, inclusiv. Nu poate fi greu de ínteles locul pe care il are Papiu atit ca tribün revolutionär, cit §i prin documentul unic care este Istoria... sa. Intocmitä dupä о metodä destul de nivelatoare, intr-un clasic pozitivism, lucrarea are darui de a puné la indemina cercetätorilor un minunat material prelucrat critic.

66 V. Chereste$iu, Adunarea NationaLá de la Blaj, Bucuresti, 1966;