Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)
Sumar
14 STEFAN PASCU 6 dia era mai amenintätoare. „Victoria sau moartea“ era deviza fiecärui soldat voluntar sau mobilizat. Rostea un adevär necontestat deputatul bihorean Partenie Cosma ín parlamentül de la Pesta, cind spunea cä atunci „cind a bätut ora pentru eluptarea independentei patriei tot románul, ca unul, a sárit inaintea redutelor neexpugnabile ... insofiti de surisul curios si compätimitor al Europei, dar in curind s-au reintors intimpina^i in calea lor de triumf, de admirarea §i stima Europei, pentru cä au dovedit in mod eclatant inaintea lumii cä acolo jos la Dunäre existä un popor brav §i tinär care-§i cunoa§te chemarea sa europeanä §i este in stare a §i-o implini, un popor a cärui alianfä poate fi pretioasä pentru ori§icine“. Vitejia ostaijilor romäni la Grivita, Plevna, Rahova §i apói Ja Vidin §i Smirdan reamintea vremurile eroice ale lui Mihai Viteazul, cind temerarul domn román cucerise cetätile dunärene, semänind groaza intre du§mani. Ca §i in vremea lui Mihai, tot astfei §i in acea toamnä din anul 1877 iji in iarna urmätoare steagurile romäne§ti filfiiau biruitoare. Asemenea fapte au constituit motiv de inspiratie pentru cei mai de seamä poe^i, prozatori si dramaturgi, pentru cei mai sensibili pictori: Alecsandri §i Co§buc, Odobescu §i Nenifescu, Caragiale §i Sadoveanu, Gane si Zamfirescu, Grigorescu §i Aman, Andreescu si Lecca, Popp Szatmári §i Hentia etc. Glasurilor de unanimä recunoa§tere a vitejiei osta^ilor romäni se asociazä poetul maghiar Arany János, care se deta?eazä de burghezo-mosier imea maghiarä turcofilä §i in poezia „Plevna“ glorificä ostasii romäni §i ru?i victoriori. Martori oculari sträini, corespondent de presä, ziarele din Franta, Italia, Anglia, Statele Unite, Spania, tärile Scandinave, Austria etc. recunosc $i recunoscind subliniazä vitejia osta?ilor romäni in luptele din Balcani. Sínt intregite opiniile cu ale celui oe $tia prefui mai bine ca oricine vitejia, fiind el insu?i un mare viteaz, Giuseppe Garibaldi, care scria din Caprera la 8 octombrie 1877: „Descendendi vechilor noastre nafiuni, Romänii, se luptä astäzi cu eroism pe farmul Dunärii, pentru independenfa loru. Toate aceste opinii au fost incununate de vocile elogioase ale celor ce prefuiau mai mult ca oricine luptele pentru dreptate socialä §i libertate nafionalä a popoarelor, Marx si Engels. Putea,cu deplinä indreptäjire, anunfa Mihail Kogälniceanu cabinetelor europene, cä Románia, dupä ce s-а proclamat independentä, a participat la rázboiul impotriva Imperiului otoman atít pentru a rezolva cu armele diferendele cu Inalta Poartä, cit si pentru a dovedi lumii cä aspiratiile sale sint pe deplin íntemeiate, cá independent pe care si-o proclama a plátit-o cu cél mai prefios singe, cä felül cum a participat la räzboi, jertfele §i curajul — toate dovedesc in chip elocvent atit voinfa cit $i capacitatea de a-§i träi propria viafä pe picior de egalitate in marea familie europeanä. Voinfa §i capacitatea de care vorbea ministrul de externe au fost dovedite pe deplin §i de unitatea con§tiintei nationale, demonstratä §i de data aceasta, ca §i in toate prilejurile insemnate, intre toji romänii. Peste tot intelectualii, muncitorii, färanii, meseria§ii, tineri §i virstnici, bärbafi
