Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)
Studii şi materiale - II. Istorie
3 RELATÄRI DIN TRANSILVANIA (1773) 113 tried, impärafii de la Viena erau §i principi ai Transilvaniei. Raportul elogiazä apoi activitatea si zelul generalului Buccow, a lui Seeberg $i indeosebi a baronului Samuil Brukenthal care „a fäcut tótul pentru a ridica nafiunea säseascä asupritä de unguri“.7 Este cunoscut faptul cä in timpul cínd generálul Buccow a fost presedinte al guberniului, fiind §i comandant al armatei din Transilvania (1761—1764), Brukenthal a fost cel mai apropiat sietnie al sáu, sprijinindu-1 ín acfiunea de ínfiitare §i organizare a regimentelor de granifä.8 Este unul din cei mai buni cunoscátori a realitáfilor din Transilvania, cu care a venit in contact prin functiile pe care le-а ocupat ca secretar al guberniului (1754), delegat plenipotentiar al natiunii sáse$ti (1759), consilier al guberniului (1760), comite al nafiunii sáse§ti $i cancelar provincial (1761), presedinte al Cancelariei alulice transilvánene de la Viena (1765), iar in perioada 1774—-1787 a delimit functia de guvernator al Transilvaniei.9 Brukenthal a fost, färä indoialä, unul din inaltii demnitari care 1-au informat pe Iosif al II-lea despre stárile de fapt din Transilvania. Acestea sint insä prezentate uneori de pe pozifiile patriciatului sásesc, care nu se afla intotdeauna in cele mai bűne relafii cu nobilimea maghiará. Nu poate fi deci vorba de asuprirea populatiei säsesti de cätre „unguri“, ci de cátre nobilimea maghiará, care, ca §i patriciatui sásesc, exploata §i oprima masele fárá deosebire de nationalitate. Raportul relateazá in continuare faptul cá propunerile ?i activitatea generalului Buccow au fost contracarate de numeroase intrigi ale nobilimii, care s-au opus másurilor preconizate de acesta. „Se poate spune cá nici una din propuneri n-a fost executatá a$a cum s-а conceput ?i cum ar fi fost cu adevárat folositoare“,10 se aratá ín raport. Desigur, aceastá relatare se referá la opozitia nobilimii fatá de infiintarea regimentelor de granitá $i índeosebi fatá de militarizarea románilor ín care vedea un maré pericol. „Fanatismul constitutiilor — se aratá in raport — este la ungurii din Transilvania múlt mai maré ca la cei din Ungaria, fiindcá vád pericolul care-i pindeste“.11 Termenul de constitutii are aici infelesul de privilegii, iar cél de unguri se referá la nobilimea maghiará. Este cunoscut zelul cu care aceasta i?i apára privilegiile fatá de innoirile ce se anuntau, ascutindu-gi armele juridice. Asa dupá cum se stie, in Transilvania nobilimea era aproape exclusiv maghiará, iar täränimea aservitä era formatä in majoritate covir§itoare din romäni, contradictiile sociale avind ?i caracter national. De aici rezultá pozitia mai rigidä a nobilimii transilvänene fafá de orice schimbári, neadmitind nici о fisurá ín cadrul sistemului feudal. In continuare, raportul relevá despotismul nobilimii fatá de supusi, adicá fatá de táranii aservifi, precum si numeroasele ei abuzuri, ca de pildá, 7 Ibidem, c = 96 — 105. 8 Rolf Kutschera, Guvernatorii Transilvaniei 1691 — 1774, in A.I.I.N., IX, 1943 1944, Cluj — Sibiu, p. 179. 9 Helmut Kiima, Guvernatorii Transilvaniei 1774 — 1867, ibidem, pp. 227 — 237. 10 Arh. St. Bucure?ti, fond Microfilme din Austria, inv. nr. 1 192, róla 59 c = 96 — 105. 11 Ibidem, c = 210 — 224 8 Marisia vol. VII
