Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)
Studii şi materiale - I. Arheologies
9 A$EZAREA ROMANA DE LA CRISTE$TI 99 Se pare cä a§ezarea §i-a inceput existenta imediat dupä ocuparea Daciei de cätre romani48, foarte probabil, chiar pe locul unui mic sat dacic. In primele decenii ale oeupatiei románé este mutatä aici Ala I Gallorum et Bosporanorum, fapt ce explicä existenta anumitor legäturi cu Gallia romanä. Chiar in aceastä perioadä existä deja aici un puternic centru de olärit care aprovizioneazä cel pu^in zona räsäriteanä a Daciei romane cu produsele lui. Cätre sfirsitul sec. II — inceputul sec. III e.n. sint coloniza^i aici eravisci romanizati. Simbioza dintre noii veniti $i popularia autohtonä este perfecta; olarii din Criste$ti produc vase §i dupä gustul bä$tina$ilor, pe lingä formele §i decorurile imprumutate de la centrele de pe Rin sau din Italia $i Gallia. In a$ezarea de la Criste$ti au fost descoperite monede din timpul lui Constantius I §i pinä la Honorius. Impreunä cu celelalte descoperiri din sec. IV—V e.n., eie aratä cä a$ezarea de la Criste$ti continuä sä fie locuitä chiar pinä in sec. al V-lea, cind popularia romanicä de aici a preferat sä se retragä din lunca deschisä a Mure$ului in asezarea fortificatä de la More^ti, situatä la cca. 4 km de Criste$ti49. Studierea complexä a asezärii rurale romane, §i in general a unor mici vici romane trebuie continuatä cu о amplitudine §i mai mare, in aceste asezäri putind fi studiatä nu numai via^a economicä, socialä, demograficä $i culturalä, dar §i arta provincialä care, in ultimä instanfä, determinä träsäturile caracteristice ale artei noastre populare. DIE LÄNDLICHE RÖMERSIEDLUNG VON CRISTESTI (KREIS MURE$) UND SEINE BEZIEHUNGEN MIT GALLIEN ( Zusammenfassung) Der Verfasser behandelt bündig die Geschichte der archäologischen Forschungen (C. Téglás, В. Orbán, F. Kovács, A. Filimon, Al. Ferenczi, С. Daicoviciu, D. Popescu, D. Protase, A. Zrínyi) und beschreibt die geographischen Bedingungen der Siedlung. Auf Grund archäologischer Beobachtungen wird das urbanistische System der Siedlung beschreiben und es wird festgestellt dass das meist verwendete Baumaterial ungebrannter Ziegelstein war; Stein benützte man nur für die Grundmauer. Es wird die Möglichkeit des Vorhandenseins eines römischen Castrums dessen Spuren der Mures-fluss sicher abgespült hat. Es ist jedoch bekannt das Stationieren der auxiliären Truppe Ala I Bosporanorum Mil-48 Dórin Popescu, cp. cit., p. 157. 49 Kurt Horedt (?i col.), Santierul Moresti, in SCIV, IV, 1953, 1—2, p. 298.