Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
80 VALENTIN VASILIEV 32 Transilvania, evident, cu aspecte noi, inerente fazei post-arhaice pe care o reprezintă. Aşa se explică de ce necropola de la Băiţa, deşi contemporană cu grupele din Cîmpia Tisei, are trăsăturile ei proprii, care o definesc clar în raport cu aceste grupe. Această evoluţie proprie, în contact şi sub influenţa mediului traco-dacic autohton din Transilvania, constituie şi singura explicaţie pentru trecerea masivă la incineraţie. La analiza necropolei de la Băiţa s-au reliefat de fiecare dată deosebirile dintre această necropolă şi cultura locală tradiţională traco-dacică de pe teritoriul României. Aceste deosebiri se pot constata cel mai bine prin comparaţie cu binecunoscuta necropolă de la Ferigile, cea mai mare necropolă traco-dacică cercetată integral şi care datează din aceeaşi perioadă (pentru această necropolă vezi monografia citată la nota 69). în primul rînd, necropola de la Ferigile (ca şi celelalte morminte şi necropole autohtone din aceeaşi epocă) este de incineraţie exclusivă, pe cînd la Băiţa mormintele de incineraţie reprezintă 58y0. în necropola de la Ferigile resturile cinemre se depuneau în gropi foarte mici şi mai adesea direct pe solul antic (această variantă fiind caracteristică mai ales mormintelor fără urnă), peste ele ridicîndu-se tumulii constînd dintr-o manta de bolovani acoperită cu pământ. Reamintim că la Băiţa gropile mormintelor de incineraţie sínt identice oa formă, mărime şi orientare cu cele ale mormintelor de înhumaţie. Deosebirea este şi mai distinctă în privinţa celorlalte elemente ale ritualului funerar. De la folosirea ofrandei de carne (vezi nota 25) şi asocierea ei cu cuţitaş curb şi pînă la modul specific de dispunere a inventarului funerar, toate elementele de ritual caracteristice necropolei de la Băiţa şi sciţilor în general, lipsesc la Ferigile ca şi din celelalte morminte autohtone cunoscute. La aceste deosebiri se adaugă deosebirile din inventar, la Ferigile lipsind săgeţile de tip scitic, aplicele de tolbă, piesele ornamentale de harnaşament, podoabele de metal preţios etc. în schimb la Băiţa, spre deosebire de Ferigile, nu există ceramică ornamentată, fibule, topoare de tip tracic, piese de centură, săgeţile plate caracteristice necropolei de la Ferigile etc. în ceea ce priveşte cele patru pumnale akinakes descoperite la Ferigile (număr foarte redus faţă de marele număr de morminte cercetate), apariţia lor în această necropolă se explică prin imitarea (sau importul) unor pumnale scitice. Deşi cronologic necropola de la Băiţa este contemporană cu faza II AB a necropolei de la Ferigile, între ele există o deosebire clară, evidentă, care dovedeşte originea lor diferită. Aceeaşi deosebire există şi între necropola de la Băiţa şi necropola de incineraţie exclusivă, în urne, descoperită la Uioara de Sus
