Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
7fi VALENTIN VASILIEV 28 mai ales de faptul că materialul de la Băiţa are, în ansamblul său, un clar aspect post-arhaic, apreciem că data de început a necropolei de la Băiţa se situează la sfîrşitul secolului VI, începutul secolului V î.e.n. Dacă începutul necropolei se plasează în jurul anului 500 î.e.n., întrebarea următoare la care trebuie răspuns priveşte durata, respectiv data încheierii ei. Pentru fixarea limitei finale a necropolei trebuie avut în vedere în primul rînd faptul că la Băiţa nu există nici o categorie de inventar, nici un obiect care, prin comparaţie cu necropolele scitice nord-pontice sau cu descoperiri de factură autohtonă, ar indica o datare ce să depăşească cu mult mijlocul secolului V î.e.n. De altfel, nici una din puţinele descoperiri scitice din Transilvania, de factură post-arhaică, nu poate fi datată după această dată. In fine, numărul mic de morminte, 12 în total (chiar şi cu rezerva că cimitirul nu a fost integral epuizat) arată şi el că durata necropolei nu poate fi mai mare de cîteva decenii. Necropola de la Băiţa şi numărul extrem de redus de alte materiale scitice post-arhaice — respectiv de fază clasică — din Transilvania (mormintele de la Comlod, mormântul nr. 2 de la Batoş, mormântul de la Blandiana şi cîteva piese, mai ales săgeţi, izolate), comparativ cu numărul mare de materiale datînd din epoca arhaică, vine să arunce o lumină mai clară asupra duratei în timp a grupului scitic din Transilvania, durată care nu poate fi prelungită mult după mijlocul secolului V î.e.n. Deci, părerea lui M. Roska despre un presupus contact scito-celtic în Transilvania, sau că sciţii de aici au fost alungaţi de celţi87, părere susţinută şi de alţi cercetători88, nu se verifică. Afirmaţia lui M. Roska era formulată în legătură cu descoperirile de la Aiud, unde pe locul necropolei scitice au înhumat ulterior celţii şi, prin distrugerea simultană şi fortuită a unor morminte, materialele au apărut uneori amestecate. Or, materialul celtic de la Aiud poate fi datat cel mai devreme la sfîrşitul Latene-ului B89, în timp ce materialul scitic de aici are un pregnant caracter arhaic, între ele interpunîndu-se deci pe puţin un secol şi jumătate. De altfel dovada sigură e însăşi faptul că în nici o necropolă sau mormînt scitic cercetat sistematic, sau cît de cît observat de specialişti, nu au apărut materiale celtice şi, invers, materiale scitice în necropole celtice. Acest fapt e dovedit şi de recentele cercetări ale lui I. H. Crişan de la Fîntînele, unde în mormintele fazei a doua, nu apare nici o categorie de inventar scitic, fapt ce exclude presupunerea unei con87 Vezi DolgSzeged, 5, 1929, pp. 82—86. 88 I. Nestor, în Dacia, VII—VIII, 1937—1940 (1941), p. 181; Patay Pál, în Archăologische Funde in Ungarn, Budapesta, 1956, p. 137; Şt. Ferenczi, în ActaMN, VIII, 1971. p. 36. 89 I. H. Crişan, în StCom, 17, Sibiu, 1974, p. 91.
