Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)

III. Etnografie

9

UN OBICEI DE VECHE TRADIŢIE

667

Tu, Marie, draga noastră Ia uită-te-n astă casă Tu gindeşti că asta-i nuntă Pe tine la cap te cîntă.

Şi tu crezi că-i şarantău,

Te cîntă la capul tău.

Decît măritată rău

Mai bin, moartă-n copîrşău*

Inf. luga Nastasia — Rîciu)

Moarte rea, moarte amară Oamenilor eşti duşmană;

Tu aicea се-ai cătat Că noi nu te-am aşteptat.

Noi ne-am aşteptat la nuntă Tu-ai adus durere multă;

Noi ne-am aşteptat la rîs Tu-ai venit numai cu plîns.

Dragile mele surori Voi aţi plîns de multe ori,

Dar cînd mă petreceţi azi Aveţi lacrămi pe obrazi,

Plîngeţi, fraţi, plîngeţi, surori Şi mâ-mpodobiţi cu flori Căci în loc de cununie Mă petreceţi pe vecie.

Eu astăzi m-am măritat (însurat)

Nu m-aşteptaţi la-nturnat Eu azi m-am căsătorit Nu v-apucaţi de jelit.

(Inf. Văideanu Crigore n. 1911 — Oroiu)

Mire, mire, dragul meu Ţipă-ţi ochii peste cap De vezi pomu-ncrengurat Pe taică-to supărat;

De vezi ruja-ncrengurată Pe mamă-ta supărată.

Surorile-s la picioare, îţi dau mîna să te scoale.

Dar tu nu te poţi scula Că o venit îngeru Şi ţi-o luat sufletu“

(Inf. Macavei Petru Şincai)

Măi, Vasile, dragul meu Tot aşa te-ai lăudat Că tu cînd ti-i însura,

O să faci gardu’ cu flori Şarantăul cu ficiori.

Ţi-ai făcut gardul din spini Şarantăul cu bătrîni.

Tot aşa te-ai lăudat Că tu cînd ti-i însura Pe tot satu’ li-i chema.

Tu tot satul l-ai chemat.

De maică-ta ai uitat.

Maică-ta e pusă-n glie Nu şti la nuntă să vie.

Dac-ar trece şi prin apă Ar veni să te petreacă;

Să te petreacă la mormînt Suspinînd şi tot plîngînd.

(Inf. Tîrnăve.anu Maria Tuşin)

Se pare că aceste bocete reflectă sensul general al ceremonialului. Nu lipsesc însă nici bocetele care comunică celor prezenţi fapte reale din viaţa familială:

Uitaţi-vă în astă casă Cit îi de tristă şi arsă.

Uitaţi-vă în ăsta loc Parcă-i pîrjolit de foc.

Moarte, moarte, jalnic nume Multă jale laşi în lume

(Inf. Macavei Petru — Şincai-Finaţe)

Precum şi-aici ai lăsat In frumosul nostru sat. Ne-ai lăsat jale şi dor C-ai luat mîndru fecior, Cu armata nefăcută Şi cu viaţa netrăită.