Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
3 UN OBICEI DE VECHE TRADIŢIE 661 forme dezagregate şi diferite, purtînd amprenta specificului culturii fiecărui popor. Obiceiul se întâlneşte aproape la toate popoarele din răsăritul Europei.5 Prima atestare scrisă despre practicarea obiceiului, în această parte a continentului nostru, ne-a rămas din sec. al X-lea şi o datorăm scriitorului persan Ibn-Fadhlau care descrie ritualul de înmormîntare a unui prinţ rus. In unele regiuni ale Germaniei se păstrează aproape neschimbat complexul riturilor morţii-nuntă. Sicriul tînărului mort este urmat de 3 fete de onoare, cea din mijloc numindu-se „mireasă“; tinerii cîntă şi chiar dansează. în ţările nordice, din peninsula scandinavică, la priveghiul tinerilor participă fetele şi feciorii care în anumite momente petrec într-o atmosferă asemănătoare nunţii. în unele regiuni ale Franţei şi Italiei se dansează la înmormîntarea tinerilor necăsătoriţi.6 Dansurile la priveghi, sau dansul nunţii mortului, care se joacă la groapă, sínt atestate şi în Ungaria.7 în ce priveşte originea ceremonialului, s-au emis mai multe păreri. Nu este în intenţia noastră de a le enumera pe toate deoarece materialul de faţă nu urmăreşte în esenţă acest scop, dar vom menţiona totuşi cîteva care ni s-au părut mai semnificative. Asfel, unii cercetători care au studiat acest obicei la populaţiile de origine germană, bazaţi pe faptul că Germania este unica ţară din vestul Europei care a păstrat în unele regiuni ale ei, complexul riturilor morţii-nuntă aproape neschimbat, au fost tentaţi să afirme că obiceiul ar fi o particularitate a populaţiilor germane.8 Alţii au pus ritualul în legătură cu obiceiurile asemănătoare ale buriaţilor şi başchirilor.9 Folcloristul român I. Muşlea afirmă că „nunta mortului“ este o particularitate a folclorului balcanic.10 Faţă de părerile atît de controversate trebuie să arătăm că ele nu se pot admite în mod izolat, aşa după cum au fost formulate. Aşa după 5 E. Hoffmann-Krayer, Handwörterbuch des deutschen Aberglaubens, Berlin, 1932, VIII, pp. 1068—1069. 11 Adrian Fochi, op. cit., pp. 498—502. 7 Viski Károly, A magyarság néprajza, IV, Budapest, 1943, p. 256. !> Des grosse Brockhaus, Leipzig, 1934, XVIII, p. 775. q Kovács László, A Kolozsvári hostátiak temetkezése, Cluj, 1944, pp. 286—97. 10 I. Muslea La mort-mariage une pariicularité du folklore balcanique, Paris, 1929.
