Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
592 D. POP, I. TALOŞ, I. CUCEU, L. IŞTOC, E. PETRUŢIU 26 nului: „La urechi cu clopoţei / Şi la trup cu zurgălăi / Hăi, hăi, hăi“ (mg. 1421 b) sau „Ia mai minaţi, măi, hăi, hăi“ (mg. 1421 a) şi începutul uneia din ele: „Bună sara, doamnă gazdă, / Lasă-mă să trag o brazdă“ (mg. 1421 a). Cercetările noastre nu au fost în măsură să stabilească perioada în care a avut loc pătrunderea în satele Văii Gurghiului a creaţiilor aparţinătoare acestei versiuni. In orice caz, ele nu au izbutit să se ridice aici la nivelul celor moldovene, nici ca amploare şi nici ca fast, apărîndu-ne palide, în raport cu cele oare le-au inspirat. Faptul acesta se explică, poate, în oarecare măsură prin concurenţa ce le-au făcut-o creaţiile celeilalte versiuni, ardelene, de mare tradiţie. Cea mai veche mărturie documentară a acestei versiuni în zonă o datorăm lui Alexiu Viciu, care publică în 1914 „Descîntecul colacului la turcă (Urare cu turca)“, numit şi „huratul la turcă“1. Textul este în linii mari acelaşi cu cel întîlnit în restul Transilvaniei, fie ca oraţie în cadrul obiceiului „turca“, fie ca oraţie, „mulţămită“ după colindul cetei de feciori2. Varianta culeasă de noi din Orşova (FA 014095), evidenţiază totuşi în final, în episodul morăritului, o influenţă dinafară, poate din varianta Alecsandri. Faţă de cea publicată de Viciu, din Şerbeni, e mai concentrată, accentul căzînd pe latura comică, ceea ce o distanţează de variantele mai vechi, caracterizate printr-o prezentare mai amănunţită a muncilor agricole şi printr-un ton mai sobru. Alături de „deseînteeul“ colacului se atestă şi în satele din Gurghiu „descântecul cîrnaţului“ sau „cărnii“, care este aici contaminat cu „deseînteeul“ banilor, într-o variantă scurtă şi lipsită de vigoare comică a celor întîlnite în alte părţi ale Transilvaniei. Prezenţa în satele din Gurghiu a celor două versiuni a pluguşorului, amîndouă de dată mai veche aici, atestă caracterul de zonă de trecere al acestei zone folclorice. Dumitru Pop Obiceiurile agrare şi pastorale Agricultura şi creşterea vitelor sínt ocupaţiile de bază ale locuitorilor Văii Gurghiului, alături de oare s-a impus, în ultimele secole, munca în parchetele forestiere din munţi. Tradiţia îndelungată a practicării aces-1 Colinde din Ardeal, Bucureşti 1914, p. 192—195. 2 V. şi Dumitru Pop, Pluguşorul în Transilvania, în „Revista de folclor“ V (1960), nr. 1—2, p. 115 ş.u.
