Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
17 FOLCLORUL VĂII GURGHIULUI (I) 533 Cu toate că unii informatori au uitat textul colindului mioritic, iar alţii declară că nu l-au mai cîntat de mulţi ani, el e încă foarte cunoscut în zonă şi e cîntat în fiecare an. O statistică după vîrstă a informatorilor ne arată următoarea situaţie: 9 sub 40 de ani, 22 între 40—60 de ani şi 9 peste 60 de ani. Observăm deci că cei mai mulţi cunoscători ai Mioriţei se situează în a doua grupă de vîrstă, dar ei nu lipsesc nici din categoria celor tineri. Cu un număr important de variante (19) e colindul „Doi boieri bătrîni“ (sau „Cel d-ungheş bătrîn“). El a fost cules din Glăjărie, Adrian, Toaca şi Jabeniţa (cîte o variantă), din Ibăneşti şi Ibăneşti Pădure (6 variante), din Hodac (4 variante), din Caşva (3 variante) şi din Solovăstru (2 variante). Textul prezintă un decor feeric, în oare celor doi bătrîni li se oferă casă lîngă drum, în preajma căreia creşte un pom de argint; fructele lui sínt scuturate de vînt, culese de îngeri şi oferite zînelor sau fetelor de crai. Acesta face parte dintre cele mai vechi colinde româneşti; forma lui a ajuns la o atît de mare cristalizare, încît nu se pot face subdiviziuni în cadrul tipului, inovaţiile de la o variantă la alta fiind aproape neglijabile. Cele 19 variante cuprind 10—20 de versuri, formate din 5/6 silabe. Mediul înconjurător al omului de la ţară apare în diverse ipostaze în colindele din zona Gurghiului. Interesantă este aprecierea de care se bucură animalele de pe lîngă casa omului, în colindul cunoscut şi în alte zone, Pist-on deal de Chirideu, cules într-o singură variantă în Jabeniţa; la întrebarea „ce-i miai bun pe-acest pămînt“, se răspunde succesiv: boul, care „răstoarnă breazdă neagră“; oaia, care „vara te-ndulceşte“, iar „iarna te-ncălzeşte“, şi calul care „te duce ca vîntu“ şi , te-aduce ca gîndu“. Cu o structură identică sínt colindele care ar putea fi grupate sub titlul cearta florilor. Au fost înregistrate trei variante, din Jabeniţa, Gurghiu şi Ibăneşti Pădure. Ele prezintă, în versuri de 5/6 silabe, discuţia dintre floarea griului, cu a mirului şi a vinului, fiecare dintre acestea subliniindu-şi calităţile şi întrebuinţările. O „ceartă“ asemănătoare are loc şi între copaci: bradul cu fagul (sau teiul cu bradul) „se mustră“, fiecare minimalizînd valoarea celuilalt. Cele şapte variante ale acestui tip au fost culese din Caşva, Ibăneşti Pădure. Hodac şi Jabeniţa. Versurile lor se compun din 7/8 silabe; în afară de un text contaminat, colindul numără doar 11—17 versuri. Diferitele ocupaţii ale omului sínt şi ele oglindite în colinde. Creşterea vitelor, în special a oilor, e prezentată în tipul pe care l-am putea denumi oaia grăitoare, cules în şapte variante, după cum urmează: patru
