Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
15 FOLCLORUL VĂII GURGUIULUI (I) 581 Zaharia, Pop Vasile al lui Dumitru Zmarandii, Suciu Nicolae, Suciu Dumitru şi Făroaş Vasîlie, şi din femeile: Frandăş Maria Ciolocoaia şi Man Maria). Vîrstnicii nu se prea duc la colindat. Ei aşteaptă colindătorii. Se poate menţiona că numai „ăi mn’icuţ“ şi cei „cu staua“ colindă în casă; feciorii şi însuraţii colindă la fereastră, „în filigorie“ sau „pe tîrnaţ“. Ei bat în fereastră şi întreabă: „aveţi voie să vă colindăm?“, la care primesc răspunsul: „avem, cum să nu“. Apoi ceata începe colindul. După mulţămitură, gazda casei se adresează colindătorilor : „Să trăiţi la mulţi ani şi poftiţi în casă“, iar după ce colindătorii intră în casă, le zice: „Vă mulţămim că nu ne-aţi înconjurat casa noastră“. Valea Gurghiului nu se poate compara nicidecum în privinţa colindelor cu Hunedoara sau cu Sălajul. Totuşi, în cursul anilor, colectivul nostru de cercetători a adunat un număr de 204 colinde şi urări. Dacă adăugăm cca 10 texte culese de folcloriştii înaintaşi, vom avea schiţa stadiului de cunoaştere a colindelor din zonă. S-iar părea că satul cel mai reprezentativ pentru colindat rămîne Ibăneşti Pădure, din oare au fost culese 49 de texte; urmează la o distanţă apreciabilă, Jabeniţa şi Hodac, cu cîte 28 de texte, apoi Caşva, cu 18 texte, Solovăstru, cu 17 texte, Glăjărie, cu 16 texte, Orşova, cu 10 texte, Adrian şi Ibăneşti-Sat, cu cîte 6 texte, Toaca, cu 6 texte şi Gurghiu cu 4 texte. Culegerile sistematice efectuate în zonă ne fac să credem că statistica noastră reflectă destul de fidel situaţia existentă pe teren în anii 1965—1969. Din numărul total al textelor existente, 122 au conţinut profan, iar 72 au caracter religios. După numărul de variante culese pînă acum, cel mai frecvent colind pare să fie Mioriţa (35 variante). El a fost înregistrat din 10 sate: Adrian, Ibăneşti Pădure, Hodac, Jabeniţa, Glăjărie, Solovăstru, Caşva, Orşova, Toaca, Larga. în monografia publicată de A. Fochi sínt reproduse variante ale acestui colind numai din primele trei localităţi1. Mioriţa dovedeşte în această zonă o impresionantă diversitate tipologică. Surprinde în primul rînd varianta „Tri păcurărei“, culeasă în Dumitriţa-Caşva; ea cuprinde motivul fetei de maior, inclus de Fochi în tipul erotic, a cărei răspîndire e consemnată numai în nordul Transilvaniei2; şi din punctul 1 Adrian Fochi, Mioriţa. Tipologie, circulaţie, geneză, texte. Cu un studiu introductiv de Pavel Apostol. Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române [1964], p. 712, 713. 2 Op. cit., p. 333—384.
