Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
490 LIVIU MOLDOVAN 2 membrii ei, a contribuţiilor băneşti, în natură, în forţă de muncă, puse la dispoziţia societăţii de către consiliul judeţean, de municipiul Tîrgu Mureş şi de către divizia XX-a de armată din oraş, au început săpăturile arheologice, mai întîi la Crăciuneşti în 1927, apoi cele cu rezultate remarcabile de la Cristeşti din anul 1928. Mai ales acestea din urmă, desfăşurate sub conducerea lui Aurel Filimon şi avînd concursul Societăţii istorice şi arheologice din Cluj, care a trimis ca delegat pe profesorul arheolog Ferenczi, au scos la iveală numeroase obiecte de o netăgăduită valoare muzeală. Săpăturile de la Cristeşti ne-au procurat un material ceramic imens. Valoarea acestui material este mărită prin vestigiile aflate la faţa locului şi anume, cinci Cuptoare intacte. Aceste cuptoare constituie dovezi certe că toate obiectele ceramice descoperite aici au fost confecţionate în localitatea Cristeşti, al cărui nume roman încă nu se cunoaşte, dar Elie Cîmpeanu presupunea că ar fi vorba de Arcidava. Aici a fost un centru meşteşugăresc care nu s-a mulţumit a satisface numai cerinţele locale, ci a produs şi pentru alte regiuni. Obiectele găsite conservă urme ale culturii haténe, care după cum se ştie, datează din secolul III î.e.n., urme păstrate aici şi în secolul al III-lea al erei noastre, cînd în ceramică se introduce smalţul. Ele constituie dovezi din care rezultă continuitatea dacilor şi apoi a daco-romanilor pe aceste meleaguri. Unul din tiparele după care se confecţionau vasele de ceramică, numite „Formschüssel“, prezintă chiar capul unei femei romane, cu coafura ei. In scopul conservării materialelor adunate, societatea a recurs la ajutorul profesorului Constantin Daicoviciu din Cluj, care, împreună cu Octavian Floca, directorul Muzeului din Deva, au lucrat neobosit la gruparea, clasarea şi identificarea materialului ce li s-a pus la dispoziţie. Cu începere din anul 1929, Societatea de istorie, arheologie şi etnografie din Tîrgu Mureş intra într-o nouă etapă, activitatea sa fiind recunoscută nu numai de autorităţile locale, ci şi de către savanţi ca Vasile Pârvan şi de publicaţii cu renume. La 25 aprilie 1934, societatea şi-a văzut împlinit unul din scopurile sale principale: inaugurarea muzeului din Tîrgu Mureş, instalat în unele încăperi din Palatul Culturii, puse la dispoziţie de municipiul Tîrgu Mureş. Cu această ocazie, Constantin Daicoviciu a expus conferinţa despre „Arheologia ardeleană“ însoţită de proiecţiuni care arată clar urmele dacoromâne în Tîrgu Mureş şi de altfel în întreaga Transilvanie, iar Elie Cîmpeanu a vorbit despre importanţa muzeului. Muzeul de arheologie cuprindea la acea dată 2 000 de obiecte dacoromâne aranjate în trei încăperi de la etajul II al Palatului de cultură,
