Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
456 GHEORGHE IANCU 12 invalidate să rămînă în circulaţie pînă la înlocuirea lor, aplicîndu-se şi pentru acestea forţa de ştampilare. înlocuirea să se facă prin perceptoratele statului, fără amînare. Prin aceasta — considerau ei — s-ar molcomi spiritele şi justifica procedura de invalidare. Ba din contra, să produce în cel mai scurt timp crize financiare, sociale şi politice cu urmări incalculabile“49. în aceeaşi zi de 11 iunie 1919, prefectul judeţului Cojocna expedia tuturor primpretorilor Avizul cu indicaţii explicative pentru populaţie cu jprivire la ştampilare50. Printre măsurile de pregătire a ştampilării s-a înscris şi hotărîrea Consiliului Dirigent din 28 mai 1919 cu privire la scutirea temporară de serviciul militar a funcţionarilor care urmau să participe la acţiunea de ştampilare51. Prin ansamblul pregătirilor făcute, s-a căutat „ ... ca ştampilarea să se 'facă cu sistem şi în condiţiuni cit mai bune şi să servească atît interesele cetăţenilor cit şi ale statului“ — sublinia Ion Lapedatu în şedinţa Camerei din 26 februarie 192052. Apariţia Ordonanţei de ştampilare a fost urmată de o serie de articole în presă cu caracter explicativ, a tehnicii de ştampilare sau a semnificaţiilor ei53. „Nimeni să nu cuteze a prezenta spre ştampilare alte bilete de bani decit cele care formează proprietatea sa“ •— se spunea, de exemplu în indicaţiile cu care prefectul judeţului Alba Inferioară însoţea Ordonanţa54. Locuitorii erau îndemnaţi de asemeni, să-şi prezinte bancnotele spre ştampilare în termenul stabilit de Consiliul Dirigent55. în momentul în care s-a decis ştampilarea, neştiindu-se dacă Banca Austro- Ungară recunoştea bancnotele de 20 cor. emisiunea a Il-a, de 10 000 cor. şi cele de 25 şi 200 cor., ultimele două tipărite doar pe o parte (bani albi), care apăruseră în circulaţie în preajma revoluţiei, acestea au fost excluse de la ştampilare. în urma demersurilor întreprinse de Resortul finanţelor, în vederea clarificării situaţiei acestor bancnote, Banca Austro-Ungară informa că recunoştea emisiunile bancnotelor de 20 cor. emisiunea a II-a şi de 10 000 cor., în timp ce bancnotele de 25 şi 200 cor. erau doar în parte emi-49 Ibidem. 50 Ibidem. 61 Proces verbal, din 28 mai 1919. 52 D.A.D., 1919—1920, p. 694. 53 „Renaşterea Română“, nr. 110 din 6 iunie 1919; „Telegraful Român“, nr. 49 din 27 mai 1919; „Românul“, nr. 31 din 6 iunie 1919. 54 „Monitorul Oficial al jud. Alba Inferioară“, nr. 19 din 12 iunie 1919, p. 78. 55 „Renaşterea Română“, nr. 135 din 6 iulie 1919.
