Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
7 ACTIVITATEA CONSILIULUI DIRIGENT 451 Cu toate interdicţiile stabilite pentru importul de coroane, prin contrabandă, sume uriaşe au continuat să pătrundă în Transilvania. Acest fenomen era favorizat de situaţia specifică a începutului de an 1919, cînd linia de demarcaţie stabilită împiedica existenţa unor frontiere vamale spre vest, care să se opună invaziei de coroane25. Invazia de coroane26 avea cel puţin două efecte, unul imediat, care ducea la deprecierea şi implicit la scumpirea mărfurilor, la speculaţii financiare şi un altul, tot atît de grav, dacă nu chiar mai grav, în sensul că în măsura în care creştea cantitatea de coroane depreciate, în aceeaşi măsură creştea datoria publică a statului. Sporirea sumei de coroane aflate în circulaţie a dus implacabil la scăderea valorii ei în raport cu leul. După intrarea trupelor române în Transilvania, Marele Cartier General, prin Ordinul Nr. 1131 din 10/23 decembrie 1918, a stabilit cursul coroanei la 50 bani, âdică 1 leu = 2 coroane27. Prin Ordonanţa 658 din 6 februarie 1919, semnată de Aurel Vlad, şeful Resortului de finanţe, şi de general Moşoiu, comandantul trupelor din Transilvania, se aduceau noi lămuriri în sensul că „acest curs este obligator numai pentru casele publice, mai departe pentru toţi aceia care furnizează sau de la care se rechiziţionează şi se cumpără obiecte pentru armată, pentru plăţile în prăvălii, restaurante şi pe piaţă în general“28. Cursul stabilit nu reflecta în acel moment fidel raportul coroanei cu leul, întrucît după Unire cursul de schimb al coroanei era aproape egal cu leul. După unele calcule, oare aveau în vedere cota de la bursa din Elveţia, 100 coroane erau egale cu 91 lei29. Cercuri transilvănene considerau chiar că forţa de achiziţionare a coroanei era mai mare decât a leului30. Deşi aprecierile privind raportul coroană-leu31 după Unire sínt contradictorii, mergînd de la al pari, sau de la 91 lei = = 100 cor., pînă la mai puţin, fără să fi ajuns la 1 leu=2 cor., cum stabi-25 Victor Slăvescu, Marea finanţa din România în vreme de război. Băncile Comerciale. Bucureşti, 1920, p. 87. 26 Recunoscută şi de ministrul de finanţe Aurel Vlad în şedinţa Camerei din 16 decembrie 1919, D.A.D., 1919—1920, p. 112. 27 „Revista Economică“, nr. 20 din 17 mai 1919, p. 203; Costin C. Kiriţescu, op. cit., p. 276; Xenofon Netta, Politica monetară a României şi stadiul ei actual, „Buletinul Inst. Ec. Românesc“, nr. 9—10. din 1928, p. 463; Biblioteca „Astra“ Sibiu, cutia 65/175. 28 „Gazeta Oficială“, nr. 7—12, p. 7. 29 Traian Nichiciu, Der Übergang von den Kronen-zur Leiwährung in Siebenbürgen. Kritische Studie über din Abstempelung und Einlösung der Kronennoten. Lugosch, 1922, p. 32; D.A.D., 1920—1921, p. 301. 30 Ion I. Lapedatu, Chestiuni de finanţe publice. Moştenirea austro-ungară. Unificarea monetară. Repartizarea datoriilor publice austro-ungare antebelice. Cluj, 1923, p. 47; D.A.D., 1920—21, p. 787; D.A.D., 1919—1920, p. 538. 31 „Românul“, nr. 127 din 5 octombrie 1919. 29*
