Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
5 ACTIVITATEA CONSILIULUI DIRIGENT 449 1919, Resortul a solicitat Comandamentul trupelor din Transilvania ca, prin toate organele sale de siguranţă şi control, să interzică ieşirea bancnotelor lei, fie emisiune a Băncii Naţionale fie a Băncii Generale, de pe teritoriul Transilvaniei16. Cererea era întrutotul explicabilă, în situaţia în care Resortul de finanţe era silit să recunoască scoaterea leilor de pe teritoriul ţării. Ca atare, populaţia era avertizată despre efectele negative pe care le exercita acest fenomen asupra vieţii economice în general, fiind sfătuită să nu înstrăineze mai ales leii Băncii Naţionale17. Acelaşi resort, prin Avizul nr. 832 din 2/15 februarie 1919, făcea cunoscut că, în conformitate cu dispoziţiile Ministerului de Finanţe, trecerea nu numai a leilor Băncii Generale, ci şi a leilor Băncii Naţionale, a coroanelor sau a rublelor din Transilvania în vechea Românie era admisă doar pe baza unui permis eliberat de Resort. în eliberarea permiselor se luau în considerare sumele şi scopurile în care urmau să fie utilizate18. în Transilvania, coroana austro-ungară era moneda care circula în proporţie covîrşitoare. în consecinţă, hotărîrile şi dispoziţiile Resortului de finanţe, urmînd indicaţiile Ministerului, s-au referit într-o măsură mult mai mare la stabilirea cantităţii de coroane aflate în circulaţie într-un moment sau altul, la evoluţia cursului ei, la pregătirea şi înfăptuirea ştampilării, la modalităţile de retragere a coroanei şi a înlocuirii ei cu leul românesc. In anii războiului, cheltuielile uriaşe reclamate de purtarea operaţiunilor militare au făcut ca statele să recurgă la o politică inflaţionistă, ceea ce a însemnat emiterea de cantităţi uriaşe de bancnote, fără acoperire. Fenomenul este caracteristic şi Băncii de emisie a Austro-Ungariei. Astfel, dacă în 1913 se găsea în monarhie 2 500 milioane coroane, care aveau o acoperire metalică de 62,6%, în 1917 erau 18 440 milioane coroane cu o acoperire de doar 2%. în momentul prăbuşirii monarhiei — 31 octombrie 1918 —, se găseau în circulaţie 31 484 milioane coroane, iar la 7 februarie 1919 erau 37 106 milioane coroane cu o acoperire metalică şi mai scăzută (1%) faţă de 2.129 milioane coroane în 23 iulie 1914. Şi această creştere nu s-a oprit, ajungînd la 15 iulie 1919 la 41 378 milioane. Creşterea vertigioasă a circulaţiei coroanelor s-a datorat în special împrumuturilor acordate guvernelor austriac şi maghiar, atît în 16 Măsuri pentru apărarea valutei, Ibidem. 17 Aviz nr. 655 din 7 februarie 1919. „Gazeta Oficială“, nr. 7—12, p. 8; „Monitorul Oficial“ al judeţului Alba Inferioară, nr. 4 din 14/27 februarie 1919, p. 18; Nu daţi banii din mină, „Renaşterea Română“, nr. 18, din 27 ianuarie/9 februarie 1919. 18 „Gazeta Oficială“, nr. 7—12, p. 15; „Patria“, nr. 4 din 6/19 februarie 1919 29 29 — Marisia voi. VI.
