Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
406 MARCEL ŞTIRBAN 20 cepţia ţărănistă cunoscută, vulnerabile şi una şi alta. In ce priveşte concepţia analizată acum, a autorilor proiectului de reformă agrară din 1919, ea era vulnerabilă pentru că aşezase la temelia reformei agrare caracterul facultativ. Lăsase la latitudinea unora sau altora să judece pînă unde se va merge cu exproprierea, unde, cine şi cu cit se va împroprietări. Aşa zisele condiţii locale aduse în sprijinul caracterului mai larg sau mai restrîns al reformei au putut să însemne, şi au însemnat chiar, tot atîtea portiţe deschise unor hotărîri aduse în defavorul ţărănimii ce aştepta pămînt. Decretul — lege de reformă agrară din 1919 a prilejuit, cu unele excepţii, prin aplicarea arendărilor forţate, în perioada 1920— 1921, completarea proprietăţilor mici, pînă la 3—5 iugăre. Fireşte, nu acest tip de proprietate l-au avut în vedere, cel puţin doctrinar, legiuitorii reformei agrare din 1919. Proprietatea ţărănească de 3—4 iugăre, chiar cea de 5 iugăre, a fost considerată de mulţi, nerentabilă. Ea nu răspundea nici cerinţelor formulate, tot teoretic, de către autorii decretului-lege de reformă agrară din 1919. Nu solicita întreaga putere de muncă a familiei ţărăneşti şi nici nu putea satisface, în întregime, toate nevoile, materiale şi spirituale ale familiei ţărăneşti. în plus, nici nu dispunea de uneltele şi maşinile de producţie ce puteau să-i confere atributul de gospodărie ţărănească reală şi sănătoasă economiceşte — aşa cum o numise secretarul general al Resortului de agricultură. Păstrarea proprietăţii mari, chiar în limitele amintite, excludea în fapt formarea gospodăriilor ţărăneşti considerate de economiştii agrarieni ai Consiliului Dirigent ca viabile. Nu s-a urmărit desfiinţarea marii proprietăţi nici prin Legea de reformă agrară din iulie 1921. Dimpotrivă, i s-a acordat credit în continuare şi a fost investită cu un dublu rol, economic şi educativ. „La noi — se spunea în Expunerea de motive la Proiectul de lege al reformei agrare pentru Transilvania din 1921 — proprietatea mare asigură producţia de seminţe, de plante uleioase şi industriale, înlesneşte creşterea de vite şi este o şcoală practică de model şi îndrumare pentru regenerarea agricolă; proprietatea mijlocie şi mare este pionerul progresului economic de oare nu este bine a te dispensa“. Concepţia unor mari proprietari privind rolul proprietăţii moşiereşti, şi-a făcut astfel loc în articolelor Legii reformei agrare din Transilvania. Marea proprietate era redusă ,,la cadrele absolut suficiente pentru un progres intensiv“. Deşi s-a recunoscut şi rolul proprietăţii mici ţărăneşti în dezvoltarea agriculturii intensive, a proprietăţii ţărăneşti mici în viziunea lui C. Garoflid,
