Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
5 LEGISLAŢIA AGRARĂ DIN TRANSILVANIA (I) 391 Proiectul de reformă agrară a fost întocmit pe baza datelor furnizate de lucrările premergătoare, efectuate pînă la acea dată, ţinînd seama şi de decretele-legi de reformă agrară din vechea Românie şi Basarabia9. El a început să fie discutat în cadrul Consiliului Dirigent începînd cu 4 martie 1919. După două luni, la 6 mai, au fost aprobate ultimele modificări aduse proiectului de reformă agrară. Luaseră parte la discuţii Goldiş. Vlad, Lazăr, Bontescu, Osvadă, Branişte, Haţieganu, Onişor, Suciu, Şt. Ciceo-Pop, Marta. O parte din şefii de resoarte amintiţi sau din secretarii generali au participat la toate şedinţele ce au avut loc pe această temă, alţii numai la unele. La 19 aprilie 1919 Consiliul Dirigent a decis organizarea unor anchete pentru dezbaterea proiectului de reformă agrară. Programul lor a fost aprobat la 6 mai10. Aceste anchete programate la Alba Iulia, Sibiu şi Tîrgu Mureş veneau în întîmpinarea unor critici aduse, prin intermediul presei, ritmului încet în care se desfăşurau lucrările de pregătire a reformei agrare. „La noi nu se observă nici o mişcare — scria Teodor Groza în paginile ziarului Unirea din 11 martie 1919 — ... Nu ştim, nu vedem soarta, starea şi contururile noului proiect. Singura ziaristica aduce articole răzleţe şi îndeamnă ţărănimea la răbdare şi aşteptare“11. Ancheta de la Alba Iulia din 2 iunie 1919 a fost precedată în judeţul Cojocna de o consfătuire organizată de către prefectul judeţului. Au fost invitaţi să participe, în ziua de 31 mai, la Casa Învăţătorului din Cluj, marii proprietari şi cîte doi ţărani din fiecare comună: unul „bine situat“ şi altul care nu avea nimic, dar dorea să fie împroprietărit. Cei chemaţi au fost invitaţi să răspundă la cîteva întrebări legate de aplicarea reformei agrare. Fireşte, întrebările au vizat necesitatea reformei, ce terenuri ar dori să fie împărţite, cît să primească fiecare şi cum — cu sau fără plată, — cine să-l răscumpere, problema colonizărilor, a păşunilor şi pădurilor, a restricţiilor la vînzarea pămîntului primit prin reformă agrară. Răspunsurile au fost, de asemenea, cele aşteptate, cunoscute de fapt: „E mare lipsă de loc peste tot“; „Merg pînă unde este“, atunci cînd în apropierea satului lor nu se găsea pămînt supus exproprierii; „Vrem n „Patria“ nr. 92 din 11 iunie 1919, p. 1; Foaia Poporului nr. 24 din 22 iunie 1919, p. 2. 1(1 Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Fond. cit. pr. v. nr. 14, 15, 73, 89, 415, 545, 574, 599, 602, 708, 711, 714, 773, 774; Cf. Anexa nr, 2 Osvadă, V. C. afirmă că materialul a fost discutat la Consiliul Dirigent în 32 de şedinţe. Osvadă, V. C. Reforma agrară pentru Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Bucureşti, (1921), p. 10. începerea discuţiilor a fost anunţată şi de către ziarul „Patria“, nr. 18 din 7 martie 1919, p. 1. Pentru anchete vezi anexele nr. 2, 5, 6, 7 şi 8. 11 „Unirea“ nr. 52 din 11 martie 1919, p. 1—2.
