Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
310 MARIN ŞARA 4 Despărţămîntul Reghin al „Astrei“ de la înfiinţare (1874) pînă Ia unirea Transilvaniei cu România Regiunea Reghinului după înfiinţarea „Astrei“ a fost încadrată în sfera de activitate a Clujului, deoarece şi acest teritoriu din punct de vedere administrativ aparţinea acestui ţinut. Documentele de arhivă, revista „Transilvania“ din anii 1872, 1873 ne redau cîteva date asupra activităţii desfăşurate de către unele personalităţi din Reghin şi împrejurimi în cadrul „Astrei“. Astfel, în procesul verbal al şedinţei lunare a comitetului „Astrei“ din 3 sept. 1872, la punctul 112, este pomenit şi „domnul învăţător din Sasu Reginu, Georgiu Maioru, care a trimis suma de 15 fl. şi 50 coroane colectaţi de el“7. Asemenea donaţii au fost numeroase, remarcîndu-se cu acest prilej o seamă de personalităţi, care şi-au adus o contribuţie de seamă la buna desfăşurare a activităţii „Astrei“, la pregătirea condiţiilor pentru înfiinţarea unui despărţămînt în părţile Reghinului. Alături de George Maior s-au remarcat: Mihai Orbănaşiu, Baziliu Mera din Habic, Avram Vladu din Chiherul de Sus, Nestor Suceava din Ibăneşti şi Mihail Crişianu din Reghin. Un ultim exemplu, edificator, îl constituie cel al familiei de negustori Marinoviciu, care şi-a adus o contribuţie importantă la dezvoltarea economică şi culturală a Reghinului, a „Astrei“, prin diferite donaţii şi o participare activă, permanentă la toate acţiunile organizate de către populaţia românească din localitate. Referindu-ne la sprijinul şi donaţiile acestei familii de negustori, spicuim din procesul-verbal luat în şedinţa lunară a „Comitetului Asociaţiei Transilvane“ ţinută la 30 decembrie 1873, care este edificator în acest sens. „Fraţii Nicolae şi Demetriu Marinoviciu, în numele tatălui lor Nicolae Marinoviciu, comerciant în Reghinul-Săsesc, depun la Asociaţiune o obligaţie de stat şi 5 bucăţi obligaţiuni urbariale, un capital de 2 350 florini ca fundaţiune pentru un stipendiu care să nu fie mai mic de 60 de florini, destinat pentru tinerii români din Transilvania care studiază şcoli îneepînd de la clasa I-a gimnazială“8. Se mai menţionează că această fundaţiune să poarte denumirea de: „Fundaţiunea comerciantului Nicolae Marinoviciu din Reghinul-Săsesc.“ Am dat aceste exemple pentru a demonstra că în acea perioadă, cînd se punea problema înfiinţării unor noi despărţăminte, în regiunea Reghi7 Transilvania, V (1872) nr. 19, 1 octombrie. 8 Idem, VII (1874), nr. 2, 15 ianuarie.