Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
294 IOAN NISTOR 2 prem al comitatului Turda, Züllich István, din 6 martie 1862, în care cere aprobarea să fie trimisă o jumătate de companie, argumentînd că doar aşa va putea fi adusă sub ascultare populaţia de instigatori.1 îngrijorate de această evoluţie, autorităţile intervin cu promptitudine, ordonînd din Cluj la 4 aprilie 1862 lui Züllich, să trimită pe lingă aramata care a fost cerută la Topliţa şi Stînceni şi un comisar civil.2 Prezenţa şi intervenţia armatei a reuşit să calmeze momentan situaţia. în raportul din 8 aprilie 1862, locţiitorul comitelui suprem al comitatului Turda, raportează că deplasîndu-se la faţa locului s-a convins că cercetarea decurge normal, şi nu mai găseşte necesară rămînerea aici a trupei de 60 ostaşi comandată de un ofiţer.3 Acesta este conflictul. Aplanarea şi stingerea lui se va realiza cu sprijinul activ şi masiv al dr. loan Raţiu. Iată ce relatează locuitorii din Stînceni în scrisoarea pe care o trimit redactorului Gazetei Transilvaniei. Dorind să facă publică situaţia lor şi meritele dr. Raţiu în rezolvarea ei, aceştia relatează că foştii proprietari, cu ajutorul autorităţilor, au vrut în 1861 să-i scoată din vechile lor drepturi de lemnărit şi plutărit. Au venit comisii care închideau în temniţă pe cei ce se împotriveau, lemnele de plute scoase din păduri au fost sechestrate, sínt aduse execuţii militare, silindu-i în cele din urmă prin judecată a plăti proprietarilor 14 000 florini v.a. (valută austriacă) în termen de 14 zile. Acest lucru în condiţiile în care singurul izvor de viaţă pentru oamenii de la munte era munca la pădure, din care trăiau aproape în exclusivitate, constituia un lucru deosebit de grav. ,,D-zeu şi oamenii buni — afirmă ei —• ne-au îndreptat însă la omul mîntuirii noastre, la d-nul advocat dr. loan Raţiu în Turda, la care am trimis numaidecît una deputaţiune ... şi acel domn fără a se gîndi multe, numaidecît a alergat cu deputaţii noştri din partea satului la guvernatorul de atunci. . ,“4 Intervenind energic, făcînd demersurile necesare, înaintînd recurs, rezultatul a fost categoric în favorul ţăranilor din zona de munte. „în puţin timp cătanele ce le ţineam ca execuţiune în comună ni le-au luat, oamenii din satul nostru în temniţă închişi s-au eliberat, sentinţa preste celea 14 000 fl. v.a. pe recursul d-sale prin guvern s-au anulat, lemnele şi 1 Országos Levéltár (Arhiva naţională), Budapest, F. 263, Elnöki iratok (Fondul prezidenţial), 1862, nr. 1124. Materialul ne-a fost pus la dispoziţie cu deosebită amabilitate şi solicitudine de către cercetătorul principal dr. Simion Retegan, căruia îi mulţumim călduros pe această cale. 2 Ibidem, nr. 1570. 3 Ibidem, nr. 1689. 4 Gazeta Transilvaniei, 1867, 30, nr. 96, p. 383.
