Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
7 ACADEMIA ROMANA ŞI DESCOPERIRILE ... 17 ale secolului IV e.n. In importanta aşezare de la Cristeşti s-au mai găsit o serie de monede care ne vorbesc de permanenţa locuirii acestui centru în secolul IV şi chiar în secolul V; ele încep cu Probus, urmaşul lui Aurelian, deci cu anul 276 şi se termină cu Honorius, anul 423105 106. Descoperiri monetare care ne demonstrează continuitatea locuirii teritoriului de care ne ocupăm în această vreme s-au mai făcut şi la Ideciu de Sus, unde s-a găteit o monedă de bronz emisă de Theodosius II (408—450), deci în prima jumătate a secolului V, un solidus de la Valentianian III (425—455), precum şi o seamă de monede romane, ce se păstrau în colecţia liceului din Sighişoara, avînd ca indicaţie de descoperire împrejurimile Reghinului (Binkert, Koncz, Ideciu, Brîncoveneşti), între care remarcăm cu deosebire pe cele de la sfîrşitul secolului III şi pe cele din secolul IV, de la Maximianus Herculius, Helena, Constantius Chlorus, Constantin I, Constantin II şi Constantius II10G. Iată deci cum arată un succint tablou al descoperirilor arheologice şi numismatice de la sfîrşitul secolului al III-lea şi din secolul al lV-lea, unele din ele mergînd chiar pînă la mijlocul secolului al V-lea, descoperiri care, începînd cu ceştile dacice de la Lechinţa şi Cristeşti şi continuînd cu alte mărturii arheologice şi numismatice de la Iernut, Cipău, Moreşti, Reghin, Luduş, Ideciu etc., ne dau dovezi mai mult decit convingătoare despre continuitatea locuirii acestei zone de către populaţia autohtonă daco-romană, rămasă aici după 271 e.n. Un loc aparte în cadrul lucrării noastre îl ocupă descoperirile aparţinînd culturii Sîntana de Mureş. Intîmplarea face ca primele şi cele mai importante descoperiri aparţinînd acestui grup cultural, să fie făcute tocmai în zona de care ne ocupăm. După cum se ştie, în anul 1903, pe teritoriul localităţii Sîntana, astăzi localitate suburbană aparţinătoare municipiului Tîrgu Mureş, a fost descoperită o importantă şi interesantă necropolă, din care s-au săpat un număr de 74 morminte107. Prin inventarul lor (un mare număr de vase, fibule cu piciorul întors sau cu disc, pandantive, vase de sticlă, catarame, mărgele şi piepteni simpli din os), preoum şi prin ritul de înmormîntare — înhumaţia, practicată de populaţia de care ţinea această necropolă, populaţie total deosebită de cea autohtonă din regiune, alături de care s-a aşezat, s-a ajuns la concluzia că ne găsim în faţa unui grup migrator. Prin analogiile făcute mai tîr-105 Ibidem, p. 164. 106 Ibidem, pp. 165—167. 107 I. Kovács, A marosszentannai népvándorláskori temelő, în DolgCluj, III, 1912, pp. 250—367. 2 — Marisia voi. VI.
