Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
3 CERAMICA GETO-DACICÄ 91 variante: a — ceramică de culoare neagră cenuşie, cu slip lustruit, lucrată cu mina (pl. XXX, XXXII/3); b — ceramica cenuşiu-gălbuie cu unele suprafeţe negre, fără slip lustruit, lucrată la roată. a) Ceramica neagră-cenuşie cu slip lustruit pe ambele suprafeţe. Vasele au pereţi subţiri (6—8 mm) şi sínt arse reductiv, prezintă în secţiune culoarea neagră. Degresantul este nisipul de granulaţie mică-mijlocie şi cioburile mărunt pisate în cantitate mică. Acestei subcategorii îi corespund oalele de diverse dimensiuni, fructierele cu marginea faţetată, din care s-a descoperit un fragment (pl. XXX b), ceştile cu toartă supraînălţată (pl. XXXI b). Această subcategorie face trecerea la ceramica fină propriu-zisă. b) Ceramica fină propriu-zisă (din această categorie s-au putut salva fragmentele unei străchini). Lucrată la roată, din pastă fină, bine frămîntată, folosindu-se ca degresant nisipul fin şi foarte fin. Şi în acest caz arderea este incompletă, fragmentele prezentînd în secţiune două culori diferite: culoarea neagră, în porţiunile a căror grosime variază între 10—12 mm şi cenuşiu-gălbuie sau gălbui-roşcată în porţiunile cu grosimea de 4—5 mm. Acest lucru dovedeşte o tehnică de ardere încă imperfectă. In cadrul ceramicii daco-getice scoasă la iveală la săparea curţii „casei Vlad Dracul“ au fost găsite „in situ“ şi au putut fi reconstituite trei vase: 1) Vas mare, bitronconic, din ceramică grosolană (pl. XXXI, fig. a); din vas s-au putut salva opt fragmente, suficiente pentru a-i reconstitui forma. Vasul are dimensiuni mari: diam. fund. cca. 14 cm, diam. gură 20 cm. diam. max. 34 cm. are muchia buzei subţiată şi răsfrîntă uşor în afară, bitronconicitate relativ accentuată, partea superioară mai înaltă şi diametrul gurii mai mare decît diametrul fundului. Caracteristică este lipsa slipului lustruit care dă un luciu metalic vaselor din această categorie. Forma aceasta de vas poate fi o prelungire întîrziată a tipului de vase proto-dacice (hallstattiene), folosite multiplu: ca urnă funerară sau în gospodărie.1 Vase asemănătoare datate în secolele III—II î.e.n. au fost descoperite în necropola celto-dacică de la Ciumeşti2 şi la Rozvagy3. 2) Ceaşcă (cu toarta supraînălţată) (pl. XXXI b); din această ceaşcă s-au păstrat jumătate din corp şi parţial gîtul. Ceaşca este din ceramică 1 Vasul se poate încadra în tipul I din faza a doua, mijlocie, secolele IUI—II î.e.n. — I. H. Crişan, Ceramica, p. 109. 2 Cf. I. H. Crişan, op. cit., p. 110, pl. XXX, nr. 2. 3 Cf. I. Hunyady, Diss. Pann., Ser. II., nr. 8, 1942, pl. V—2, apud I. H. Crişan, op. cit., p. 110.
