Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
35 NECROPOLA DE LA BÂIŢA 83 materialele ce-i aparţin şi studiul lor vin să arate convingător, că factorul de permanenţă şi perpetuare în epoca hallstattiană, ca şi în epoca următoare de altfel, este cel autohton traco-dacic. Deşi cultura traco-dacică nu se manifestă în această perioadă în forme elevate, spectaculoase, ea reprezintă totuşi factorul care dizolvă şi integrează elementul intrusiv scitoiranic. Dispariţia completă şi relativ rapidă a enclavei scitice din Transilvania, cu toate formele sale de cultură materială, inclusiv arta animalieră, este dovada cea mai bună a viabilităţii culturii autohtone care, după asimilarea grupului intrusiv, îşi urmează cursul dezvoltării sale fireşti, fără să adopte organic şi să perpetueze elemente de cultură care sínt străine specificului său. S-a susţinut uneori, împotriva evidenţei, că materialele, respectiv necropolele de înhumaţie aparţinînd acestui grup ar fi autohtone, încercîndu-se explicarea lor prin aşa numita influenţă culturală scitică care, exercitîndu-se din nordul Mării Negre, ar fi schimbat cursul tradiţional al culturii autohtone din centrul Transilvaniei, imprimîndu-i un aspect scitic. După părerea noastră, admiterea acestei teorii a influenţei culturale, emisă de A. I. Meliukova103, implică însă acceptarea ideii că autohtonii traco-daci din centrul Transilvaniei şi-ar fi abandonat în perioada hallstattiană tîrzie cultura lor proprie, specifică, tradiţională, adoptînd-o în schimb temporar pe cea scitică, inclusiv ritul şi ritualul funerar scitic şi aceasta numai datorită „influenţei culturale“ pe care ar fi exercitat-o asupra lor sciţii din nordul Mării Negre. Fireşte, nu putem subscrie la o astfel de idee, deoarece ea contravine însăşi continuităţii în dezvoltare şi caracterului general unitar al culturii autohtone traco-dacice. La aceste consideraţii adăugăm că teoria influenţei culturale nu poate explica nici dispariţia totală a elementelor caracteristice acestui grup, elemente pe care nu le mai regăsim în cultura autohtonă în perioada imediat următoare Hallstatt-ului tîrziu. Or, preluarea, respectiv împrumutul acestor elemente scitice (inventarul, ritul şi ritualul funerar) de către populaţia autohtonă, prin simplă influenţă culturală, presupune, pe lîngă necesitate, adoptarea şi asimilarea lor, asimilare care ar fi trebuit să lase urme, să perpetueze măcar o parte a acestor elemente în cultura autohtonă cel puţin în perioada imediat următoare Hallstatt-ului tîrziu. Acest fapt însă — verificabil şi prin cercetările de la Fîntînele — nu-1 constatăm şi el contravine însăşi ideii, conceptului de influenţă culturală. Tot în acest spirit al influenţei culturale s-a emis ipoteza după care autohtonii din centrul Transilvaniei şi-ar fi schimbat ritul funerar de două ori 103 Vezi SA, 22, 1955, p. 239 sqq. 6*
