Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 3-4. (1972)
Istorie
330 ELENA OPRI$, 4 de cauza acestuia din urmä, pentru care pre$edintele tribunalului de presä ceruse concesiune Ia executarea sentin^ei.17 In scrisoarea sa cátre Bánffy Dániel, prefectul comitatului Dobica, subnotarul Pap László de la tribunalul acestui comitat arató cä intelectualii romäni, printre care $i Dr. loan Ratiu inten{ioneazä sä se foloseascä de procesul tofälenilor pentru a scoate in evidentä nedreptä^irea romänilor din Transilvania. Ei au {inut о consfátuire la care au luat hotárirea de a intocmi о petitie cátre impárat in problema drepturilor na^iunii románé din Transilvania. Tot aici au hotárit sä se intruneascá intr-o conferinfá la Cluj, Turda sau Alba lulia, unde vor ratifica petita $i vor alege deputafiunea care о va reprezenta. Dacä deputa}iunea nu va fi primitä de impárat atunci: ,,sub forrná de memorandum" va fi ráspinditá in mai multe limbi pentru a aráta Europei cá románii din Transilvania sint lipsiti de drepturi.18 Interesül deosebit pe care-l acorda intelectualitatea románá din Transilvania cazului tofálenilor reiese $i din faptul cá in programul sáu din 1870 figureazá ca primá hotárire: ,,a lucra in contra baronului Apor pentru cauza Tofolului".19 Ceea ce graveazá insä tot timpul programele elaborate de burghezia románá $i le diminueazá valoarea este practica nefastá $i speranfa de$artá in apelurile fácute la Curtea din Viena $i la sprijinul pe care l-ar putea primi de la Habsburgi. „Credem cá in timpul de fafá lealitatea $i fidelitatea cea náscutá a romänilor cátre augustul trón numai a?a ni-am putea dovedi dacá pre toate cáile posibile legale, vom aduce la cuno$tinfa prea inaltá a Majestátii Sale $i a inaltului régim toate cazurile de injustice $i gravamine.20 Aceastá credinfá in sprijinul ce l-ar putea primi de la impárat о intilnim ?i in rindul fáranilor. Tofálenii „nu voiesc a merge de lingá vatra lor piná nu vor cápáta rezolufie de la Majestatea Sa impáratul pe petitiunea trimisá prin dói deputari ai lor, incá in luna lui septembre, sperind cá dela aceea rezolufie va depinde fericirea sau nefericirea lor".21 Prin intermediul préséi $i in primul rind al Gazetei Transilvaniei intreaga opinie publicá din Transilvania $i Ungaria ia cunostin^á de cazul tofálenilor. Tofálenii chiar, trimit serisori la redactiile diferitelor ziare románe$ti $i maghiare. Astfel о telegramá, conceputá de cinci bátrini din Tofol este trimisá la Budapesta ziarului „Federatiunea" in 12 octombrie 1869, semnatá de loan Ratiu ?i Cordea. Telegrama in 32 de rinduri redá pe scurt drama tofálenilor. Drept rőspuns, loan Porufiu publicá un articol in Federatiunea in care afirmá cá „pámintul este al aceluia care-l cultivá cu sudoarea sa". Adresindu-se nobilimii maghiare Porutiu serié „Mergefi numai domnilor ?i mai departe pe acest drum; vefi vedea unde vá va duce, ve^i 17 Idem, nr. 91, 8 dec./26 nov. 1869. 18 KEMÉNY G. GABOR, Iratok a nemzetiségi kérdés történetéhez Magyarországon a dualizmus korában, vol. I, 1867-1892, Budapesta, 1952, p. 206. 19 Gazeta Transilvaniei, An. XXXII, nr. 10, febr. 1870. 20 Idem, An. XXXII, 11 dec./29 nov., 1869. 21 Idem, nr. 87, 24/12 nov. 1869.
