Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 3-4. (1972)
Istorie
9 MEMORI ALISTUL PASOPTIST VASILE MOLDOVAN 299 Chirileu, ca sá piece impreuná la Blaj. „Implinind voia poporului ... — serié el — abia am putut strábate in mijlocul satului, unde am tinut о cuvintare scurtá ... cá női nu avem nici un euget de du?mánie fa^á de najiunile conlocuitoare, cá dórim numai libertate; care ne compete (ni se cuvine — n. n.) dupá dreptul naturii. Dumnezeu, creind pe om, n-a creat ?i privilegii, adecá unii sá fie domni, iar milioanele poporului selavii lor. Am chemat deci pe dumnezeu in ajutor, ca de cumva tiranii no?tri nu s-ar fi saturat de suferinfele protopárinfilor no$tri indurate de veacuri intregi, de cumva ar dóri ca ?i in viitor sá se mai desfáteze in lacrimi care au sá üde pámintul acestei patrii nefericite, atunci el sá ne dea virtute, tárie trupeascá ?i sufleteascá ca drepturile ?i libertatea la care a chemat toatá suflarea omeneascá sá ni le putem dobindi... La vederea mul^imii insetate de a auzi vorbindu-se de dreptul de care a fost lipsitá, m-a cuprins un entuziasm, о inspirajiune, a?a cá cuvintele imi curgeau ca un riu. Niciodatá in via^a mea n-am vázut atita efect la о cuvintare cum a fost acéla ce l-a stors modesta mea vorbire; poporul a izbucnit in plins cu hohote ?i, intre lacrimi, rosti cuvintele: Doamne ajutál". „Am pornit inainte - ne spune in continuare Moldovan - indárátul ?i in jurul nostru era tot popor. Ne-am mi?cat dará (deci — n.n.) cum se mi?cá о apá curgátoare, mergea toatá masa ?i női cu ea... Pe dealurile ce se puteau vedea de cátre Date? (Dátá?eni — n. n.), Lechinfa (Lechinja de Műre? — n. n.), Oarba (Oarba de Műre? — n. n.) se slobozeau la vale, ca puhoiul, toti in verminte albe, ca in zi de cea mai sfintá sárbátoare. . In 13 pe la 8 ore eram in Cetatea de Baltä. De pe dealul unde este cetatea se vede valea Tirnavei. Tot aceia?i priveli?te; ?esul plin de popor, de pe toate dealurile $i colinele curgeau cete de popor. Väzindu-Ie, omul gindea cä au inviat din morti ?i se grábesc la Blaj, ca sá vadá ziua libertás, cu al cáréi dór le-a expirat (?i-au dat — n. n.) sufletul" 24. A?a au pornit in acélé zile la Blaj táranii din satele de pe Tirnave, Mure? §i Cimpie, plini de incredere cá a venit vremea sá-?i dobindeascá о soartá mai buná. Pe de altá parte, din evocarea memorialistului reiese pregnant ?i caracterul de clasá al mijeárii ^áranilor. Considerind cá soarta lor este legatá de cea a iobagilor románi, la aceste pregátiri ?i intruniri au participat ?i un maré numár de iobagi maghiari. ,,Era sá pornim, — serié Moldovan — dar ni?te unguri iobagi din Sinpaul ?i Be?ineu (Valea Izvoarelor — n. n.), ne-au oprit ?i au márturisit, in auzul mulfimii, acestea: Oameni buni, pe női ne-au trimis domnii no?tri sá vedem ce faceti, ce vorbiti, cu un cuvint sá vá spionám. Domnii no?tri ne-au spus cá inváSS vostri nu vreau binele vostru, ci numai vá tulburá ca apói cu ajutorul vostru sá rápeascá bunurile domnilor pe seama lor. Dar acum ne-am incredintat cá ei ne-au amágit ?i cá voi nu doriti alta decit libertatea ce-o dórim ?i női, iobagii unguri. De aceea mergem acasá, ne luám merinde si incá inaintea voasträ vom fi ?i női in Blaj" 25. 24 Ibidem, p. 53—55. 25 Ibidem, p. 54. Citat ?i de V. CHERESTESIU op. cit., p. 416-418.
