Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 3-4. (1972)
Istorie
160 ADAM DANKANITS, 9 tefte numai de ajezärile märginafe, ca Álunkul (Mogorreuu), Lueriu (Luer), Ru?ii Munt? (Ruscia) — sate existente pinä-n ziua de azi. in schimb localitatea Raduj — ajezatä undeva in cumpäna riurilor $ieu $i Lut a dispärut intre timp. Tot о ajezare päräsitä poate fi Dienusteleke — amintitä in apropierea satului Lueriu. Centrui domeniului, satui Goreni (Sceplak) apare $i ei in contextui descrierii semnelor de hotare, cind se vorbe^te despre „drumul mare care duce de la Sáplac la Reghin" (Regun). Trebuie sä fi existat о a?ezare umanä $i sub zidurile cetarii Brincovenejti („castrum Wecheuu') amintitä $i ea in document. intinderea domeniului reiese destul de dar datoritä descrierii semnelor de hotar: intre Ru$ii Munti $i Brincovene?ti. Mure^ul constituie limita spre räsärit. De la aceastä cetate trecind pe lingá satui Lueriu hotarul о ia spre sud-vest pinä la piriul Lut. De aici este mai greu de urmärit liniamentul hotarului. Este cert insä cä el cotejte spre nord, urmind un afluent al piriului Lu(. Valea amintitä in document sub denumirea de Milos, va putea fi pus in legäturä cu piriul Flet őri mai spre räsärit cu piriul Uila. inspre nord, valea $ieului (Osoyo Syd) $i Mun(ii Cälimanului (Alpes Clementis) constituiau hotarul, care la Ru?ii Munti cobora inapoi in valea Murejului. Domeniul Säplac, a$ezat intre Murejul, bazinul piriului Lut $i $ieu — cu un teritoriu de peste 20.000 hectare cu aproximatie, a fost dat deci vistierului Dionisie $i ceea ce este interesant, cu drept de mojtenire (jure hereditario). Tocmai in aceastä perioadá a fost inauguratä noua forrná de proprietate transmisibilä (jure perpetuo) de cätre Andrei al ll-lea, aceasta cor.tribuind la formarea marilor domenii feudale laice4. Impreunä cu teritoriul intinsului domeniu $i satele aflätoare aici, sint donaji libertinii, slugile $i slugnicele care träiesc in aceste localitä(i (libertinis, servis, ancillis). Slugile de fapt sint robi prezen(i incä in societatea feudalä timpurie, iar libertinii robi eliberati. Nefiind amintite alte categorii sociale, este foarte probabil cä slugii $i libertinii constituiau principala fortä producätoare. Din documentul analizat reiese in continuare cä in jurul domeniului Säplac existau incä о serie de mo$ii feudale. In primul rind trebuie amintit cä vistierul Dionisie avea posesiuni spre räsärit de Mure$, deci prin pär(ile Gurghiului $i de care a fost alipitä noua donate. Spre apus de domeniul primit sint amintite posesiunile a comesului Bana, a lui loan fiul lui §tefan, a lui Emeric, a comitelui Coquinus ?i a lui Dumitru. Dintre acestea singur domeniul comitelui Coquinus se schiteazá mai dar. Parese cä spre apus aceasta s-a infipt adinc in Podi$ul Transilvänean, pinä aproape de satui Geaca. In orice caz acest sat donat vistierului Dionisie este invecinat — dupä márturia documentului de mai sus — cu päminturile comitelui Coquinus. Diferit de domeniul analizat, atit de bogát in informari pretioase, cele $ase documente care s-au mai pástrat din secolul al Xlll-lea, sint izvoare múlt mai särace. Eie imbogätesc doar cuno$tintele noastre de geografie-A. Istoria Romániei vol. II. (Bucuresti — 1962), p. 82—83.
