A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Szatmári Imre: A Munkácsy Mihály Múzeum története (1899-2009)

conferinţe. Proiectul original al clădirii cu două etaje, care se păstrează şi azi în arhivă, reprezintă o mărturie a ce a însemnat, în urmă cu o sută de ani, o clădire modernă şi de bună calitate, dar şi a posibilităţilor destul de modeste ale oraşului Békéscsaba, faţă de celelalte judeţe.

Lucrările de construcţie au avansat bine încât în iunie 1912 s-au terminat. Constructorii au trebuit să se abată, în unele locuri, de la proiectul original - bineînţeles din motive de economie - modesta capacitate de primire a vizitatorilor ieşind la iveală şi din faptul că, la prima expoziţie, organizatorii au fost nevoiţi să compartimenteze încăperile. Din cele nouă săli de expoziţie, două spaţii au fost ocupate de expoziţia arheologică, o sală a fost destinată colecţiei numismatice, o jumătate de sală a ocupat-o colecţia de relicve, două săli şi jumătate au fost destinate expoziţiei etnografice, două săli pentru fotografii şi statui, iar câte o jumătate de sală a ocupat colecţia de ştiinţe ale naturii şi colecţia de artă meşteşugărească.

Mutarea colecţiilor şi aranjarea lor în clădire a durat un an şi jumătate, astfel că inaugurarea „Casei Culturii” a avut loc în zilele de 28-29 martie 1914. In data de 28 martie, seara, a fost organizat un concert, iar în dimineaţa zilei de 29 martie a avut loc serbarea de inaugurare. La ceremonie, Societatea Muzeală din Békéscsaba a predat oraşului gestionarea muzeul nou construit şi colecţiile, după care, misiunea fiind îndeplinită, s-a dizolvat în scurt timp.

II. Muzeul orăşenesc (1914-1950)

Iniţiativa de a înfiinţa un muzeu a apărut, aşa cum s-a văzut, în 1899, şi de atunci această idee s-a menţinut până în final adică până la predarea muzeului în subordinea oraşului, moment care a însemnat de fapt încheierea unei ere şi începerea alteia, nouă. Predarea, în 1914, a Casei Culturii în custodia oraşului a însemnat nu doar asigurarea posibilităţii de creştere a colecţiilor, de satisfacere a nevoilor culturale şi de dezvoltare a muzeului ci şi asigurarea costurilor de funcţionare a clădirii. Pentru realizarea acestor sarcini a fost necesară stabilirea unor fonduri de susţinere şi a unui mod de funcţionare. Contribuţia financiară, raportată după un an, a fost de 3000 de coroane, iar pentru funcţionarea instituţiei autorităţile locale au ales un comitet format din 16 membrii. Acest comitet a hotărât în toate problemele personale ale muzeului, în planificarea bugetului, achiziţii şi în modul de utilizare a unor părţi ale clădirii. In fruntea Casei Culturii a stat un director, care pentru munca sa a primit un onorariu. Supravegherea profesională a muzeului a rămas în continuare în sarcina Ministerului Educaţiei şi Cultelor, prin Inspectoratul pe

25