A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Aurel Chiriac: A Bihar megyei és Nagyváradi Történeti és Régészeti Múzeum Társulattól a Körösvidéki Múzeumig

(români, maghiari, evrei, germani, slovaci, sârbi etc.). Tot în subordinea Muzeului Ţării Crişurilor erau, încă de atunci, Peştera de la Vadu Cri- şului şi Rezervaţia naturală Pârâul Peţea din Băile 1 Mai. Generaţiilor de muzeografi ce au lucrat aici după 197Îşi până astăzi li se datorează şi apariţia a trei anuare, la iniţiativa şi în sprijinul direc­torului de atunci, prof. univ. dr. Sever Dumitraşcu: Crisia, de arheolo­gie şi istorie, Biharea, de etnografie şi artă, Nymphaea, de ştiinţele na­turii, ajunse astăzi la 82 de apariţii, cărţi de autor şi volume colective, şi ele într-un număr de peste 50, participarea la contracte de cercetare şti­inţifică, naţionale şi internaţionale, pe probleme de arheologie, artă, et­nografie şi ştiinţele naturii. După 1971 paleta de preocupări s-a extins firesc, fie prin integrarea unor noi secţii, Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Naţional (1977), transferat din 2002 la Ministerul Culturii (Di­recţia pentru Patrimoniu Cultural Naţional Bihor), fie prin constituirea Secţiei de Relaţii Publice şi Expoziţii (1996) şi a Ecomuzeului Ţării Crişurilor (1996), acesta din urmă preconizat a fi realizat în peisajul Băilor 1 Mai şi compus dintr-un Muzeu al Satului din Vestul României şi Rezervaţia naturală „Pârâul Peţea”. S-a reuşit, după 1989, ca să se in­augureze, la 1 decembrie 2008, Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”, dedi­cat celei mai mari personalităţi politice române din prima parte a vea­cului al XX-lea. în 1896, la Oradea, s-a inaugurat prima clădire special destinată unui muzeu al locului. La 17 ianuarie 1971 şi-a deschis porţile Muzeul Ţării Crişurilor, în atunci fostul sediu al Episcopiei romano-catolice de Ora­dea, moment din care a devenit unul din cele mai mari muzee pavilio- nare din România. Ambele date sunt fundamentale pentru muzeografia orădeană, dar şi românească şi central-europeană deopotrivă, tocmai pentru că demonstrează ambiţiile unei comunităţi în a avea o instituţie cu acest profil reprezentativă şi în pas cu vremurile, unde să fie păstra­te şi valorificate obiecte-mărturii specifice vestului României cu priori­tate, create de români, maghiari, evrei, germani, slovaci, şvabi etc. Este de remarcat, în acest context, că întotdeauna muzeul Oradiei şi Bihoru­lui şi-a respectat condiţia de instituţie cu statut cultural-ştiinţific, servind pretenţiile unei epoci istorice sau alteia, cât şi de instituţie deschisă spre aplicarea soluţiilor muzeotehnice totdeauna modeme şi atractive pentru vizitatori şi specialiştii în domeniu. Astăzi ne aflăm într-o etapă când muzeul Oradiei şi Bihorului ca in­stituţie, la 114 ani de la apariţie, se află într-un nou moment de trans­formare. Ca urmare a retrocedării Palatului Baroc, un monument arhi­tectural de excepţie, Muzeul Ţării Crişurilor a primit un nou sediu în ca­re, firesc, se va apela la rezolvări muzeotehnice vizând pretenţiile mile­niului III. Pe scurt, în anul 1990 a fost depusă prima solicitare, de către 118

Next

/
Oldalképek
Tartalom