A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)

Aurel Chiriac: A Bihar megyei és Nagyváradi Történeti és Régészeti Múzeum Társulattól a Körösvidéki Múzeumig

Politica de achiziţii a muzeului a determinat creşterea substanţială a patrimoniul muzeistic, dar şi diversificarea acestuia, înţelegând prin aceasta deschiderea spre tezaurizarea unui patrimoniu specific zonei, fapt care a impus şi găsirea unei noi locaţii pentru expunerea şi depozitarea acestuia. A fost lansată ideea transformării muzeului dintr-unul orăşenesc într-unul regional - al regiunii Crişana, iar mai târziu al celor trei Crişuri şi al zonei Crasna-Barcău, care să activeze intr-un nou sediu.

S-a optat pentru impozantul Palat baroc din apropierea sediului vechi - ce a avut funcţia de reşedinţă a Episcopiei romano-catolice de Oradea - construit între anii 1762-1777 după proiectele arhitectului austriac Franz Anton Hillebrandt şi aflat în anii ’60 într-o stare de degradare avansată, clădire în care se putea valorifica expoziţional şi păstra optim bogatul patrimoniu muzeistic. Aceasta a fost posibil prin acordarea statului român, a folosinţei veşnice a interiorului, din anul 1964, cu precizarea că Episcopia romano-catolică rămânea în continuare proprietara clădirii. Din jurul anilor ’65 începe, prin donaţii, achiziţii, transferuri de la alte instituţii, confiscări la frontiere, mărirea exponenţială a colecţiilor, în vederea realizărilor expoziţiilor permanente în noul sediu. Tot atunci demarează şi lucrările pentru restaurarea şi adaptarea edificiului la noua funcţie, lucrări care în final s-au ridicat la cca. 21.000.000 lei. La 17 ianuarie 1971 s-a inaugurat Muzeul Ţării Crişurilor, compus din patru

Al doilea sediu al muzeului orădean A nagyváradi múzeum második székhelye

112