Janus Pannonius Múzeum Évkönyve 37 (1992) (Pécs, 1993)

Néprajztudomány - Bálint Zsolt: A moldvai magyar hangszeres népzenei dialektus, I. Bevezetés, hangszerek és hangszeres szokások

216 Muzica instrumentalä a grupurilor etnice maghiare din Moldova. Parte I: instrumente muzicale si obiciuri popular Zsolt BÁLINT Muzica instrumentalä a grupurilor etnice maghiare din Moldova ne este cunoscutä mai pujin. Cercetän amänunrite (substantiate) nu s-au fäcut, culegerile au fost sporadice §i nepublicate. Pe baza puUnelor date putem totu§i constata cä aceasta este un dialect de sine stätätor, diferit de restül dialector muzical-instrumentale maghiare §i are un pronunjat caracter archaic. Geografic se situazä la est de CarpaU' nu pätrunde între munri, fiind propriu mai ales satelor din valea Siretului, repectiv celor din cursul de jos a rîurilor afluente acestuia. Unele obiceiuri mai poartä urmele unui rit medieval, care se defäsoarä conform religiei catolice. Cele arhaice, legate de särbätorile calendaristice pästreazä însa multe demente pagine. Mascaradale prilejuite de urarea de an nou, hora satului de la läsatul secului (matahaliile, "zilele sfîntului", "§tefan rege"), "havajgatás" de primävarä - sínt obiceiuri deja uitata sau nepracticate de celelalte grupuri etnice maghiare, viu pästrate pîna-n zilele noastre în Moldova. Tradiria medievalä este mai viu oglinditä aici ca în interiorul bazinului Carpatic §i prin folosirea instrumentelor muzicale: cimpoiul a disparut numai în ultimele decenii, iar la cobzä - desi sporadic - se cînta §i astäzi. Folosirea în mod autentic a buciumului, tilincäi, buhaiului, dobei §i cobzii în muzica popularä maghiarä contemporana este propriu numai dialectului moldovenesc. Qntatul din fluier §i din frunzä e foarte frecvent, iar rolul tilincäi, respectiv fluierului de salcie în unele obiceiuri rituale este tradirie pagina; a fez §i cel ai fluierului, dobei §i buhaiului în plugusor. Instrumentele muzicale populäre maghiare a§a zis "moderne" cum ar fi {itéra, Jambalul, taragotul nu sînt cunoscute aproape de loc. Avem însa date récente privind dansul colectiv jucat pe sunetele fluierului, ca instrument solo - acest fapt fiind deja de neîntîlnit în viata muzicalä a colorlalte comunitati maghiara. Aici e vie înca cea mai veche forma - în pereche a trafului: asamblul de instrument solo §i bourdon, la care adesea se mai adanga §i doba, conform tradiUei médiévale. Dialectul moldovenesc al muzicii populäre instrumentale maghiare ocupä un loc de tranzitie fiind parte organicä. Atît a muzicii populäre maghiare cît §i celei române§ti. Prin rädäcini se leagä da tradiüa maghiarä (apu§eanä), însa deasupra acesteia s-a depus о infulenja balcanic §i anatolic conservînd intr-un fel straturile inferioare. în mijlocul unui mediu etnic diferit s-a izolat devreme §i s-a restrîins în refugiu. Acest mediu i-a impus obiceiurilor instrumentale dar §i melodiilor amprente române§ti viguroase. în cursul veacurilor legäturile culturale eu blocul etnic maghiar au fost foarte fluctuanete însa mult mai strînse eu populatia româneasca înconjuratoara, astfel prin dezvoltarea du ultima vreme cultura muzical instrumentalä a maghiarilor din Moldova se apropie tot mai mult de muzica nationalä românesca eu caracter balcanic. Datorat probabil curentelor de modä coborîte din mediul "culturii mari" majoritatea insturmentelor §i dansurilor poartä nume române§ti. Putem deci conclude cä modelarea culturii muzicale instrumentale este deteminatä nu atît de tradijiile lingvistice cît de factorii cultural-politici, astfel cercetarea tradiriei muzicalinstrumentale este posibilä numai în contextul mediului istrorico-cultural.