Állami Gimnázium, Kolozsvár, 1941
38 . ţiei sexelor se datoreşle exlusiv concepţiei oportuniste şi nu residă pe consideraţiuni morale sau psihologice. Ben B■ Lindsey în studiile sale „Die Revolution den modernen Jugend“ şi „Die Kameradschaftsehe" scrie despre acest subiect şi ne descrie foarte expresiv decăderea morală a tineretului american — decădere, ce se datoreşte in primul rând lipsei de autodisciplină, libertăţii materiale a adolescentului, flirtului etc. In Anglia şcoala din Bedales, în Germania institutul din Odenwald sunt focarele coeducaţiunii. In Scandinavia sistemul e de mult adoptat şi generalizat. Mai recent, el se răspândeşte tot mai mult prin ţările latine (catolice) —deşi se poate afirma cu precizie, că statele protestante sunt mai apropiate de spiritul coeducaţiunii, decât cele de formaţiune catolică. Ar fi o încercare prematură şi precoce — deci cu totul eronată — tragerea unor concluziuni cu privire la avantajele şi inconvenientele coeducaţiunii. Nu avem rezultate definitive, neavând nici condiţiunile fundamentale, indispensabile pentru creiarea cocduca- ţiunii. Dar contractul intelectual al celor două sexe oferă în sine o serie de constatări cu totul interesante. Intelectul adolescentului e mai obiectiv, el se interesază mai de aproape de fapte, e mai capabil pentru soluţiuni, răspunzuri rapide, aproape prealabil pregătite şi sistematizate având un stoc de cunoştinţe la orice moment pregătit pentru improvizări. Spiritul femeesc e, din contră, subiectiv, nu se ataşează de fapte decât pentru învăţăminte cu le comportă, rumegă o chestiune, scormonând în fundul subconştientului elementele răspunsului, de aici rezultă situaţia lor defavorabilă la examene şi discuţiuni rapide. De o parte raţionement logic, pe de alta logică afectivă... Puterea şi nuanţele... Cunoştinţa lucrurilor şi dragostea pentru lucruri . . . Dar câte schimburi de vederi fecunde se întrevăd între cele două forme de spirit diferite şi complementare în acelaşi timp ! Şi ce perspectivă lungă pentru cultura spirituală in viitor! 0 cultură, care, in loc să fie unilaterală, exclusiv masculină, ca cea actuală, ar fi rezultanta unei colaborări perfecte şi armonioase. (Huguenin, La coéducation des sexes, Neuchâtel-Paris, 1929.) Dar nu e mai puţin adevărat, că viaţa în comun e mai naturală decât separarea sexe’or şi moralitatea nu poate fi întemeiată decât pe condiţiuni naturale. In acest sens coeducaţia oferă o profilaxie f, eficace contra imoralităţilor, omosexualităţti şi nesfârşitelor aspecte ale perversiunilor. Observatorul abil îşi dă seama inevitabil de soluţionarea armonică a problemelor sexuale în coeduca- ţie pe terenul activităţii utile şi bucuriei adolescentului şi adoles- celentelor, la fel împărtăşite, făcând să dispară curiosităţile nesănătoase şi sentimentalismul romantic, produsele fatale vieţii anormale.
