Buzogány Dezső - Ösz Sándor Előd - Tóth Levente - Horváth Iringó - Kovács Mária Márta - Sipos Dávid: A törtenelmi küküllői református egyházmegye egyházközségeinek történeti katasztere 2. Désfalva - Kóródszentmárton (Fontes Rerum Ecclesiasticarum in Transylvania) Kolozsvár 2009.

Egyházi karrier-lehetőségek a Bethlen család környezetében

Egyházi karrier-lehetőségek... • Rezumat Studiul prezintă cronologic acele momente care au influenţat cariera tinerilor decişi să aleagă viaţa ecleziastică. Sunt parcurse amănunţit acele posibilităţi prin care studentului i se oferă şansa de a ajunge în contact cu membrii familiei, începând de la obţinerea de alumnii şi până la instituţia legaţiei, urmând ca această relaţie să culmineze mai târziu printr-un angajament la curtea familiei ca învăţător privat sau preot. De asemenea sunt multe exemple când familia Bethlen patronează tineri în perioada peregrinaţiilor vest-europene. Susţinerea financiară a peregrinaţiei putea fi obţinută prin perseverenţă şi pregătire temeinică, prin convingerea patronului. Un caz aparte reprezintă modelul familiei Csávási Vas, familie ce apare printre iobagii moşiilor Bethlen din Ceuaş şi Daia. In perioada cercetată nu mai puţin de 15 persoane provenite din această familie reuşesc să devină învăţători, preoţi, chiar şi protopopi, toţi fiind în prealabil servitorii familiei Bethlen. Odată obţinând acceptul Bethlen-ilor pentru studii în colegiile reformate transilvănene, şi ajungând în marea familie privilegiată a ecleziasticilor, membrii familiei Csávási Vas încearcă să asigure acest statut şi pentru urmaşii lor. Mai multe obligaţiuni scrise ale preoţilor proveniţi din rândul familiei Csávási Vas, care au obţinut nobilimea prin intrarea în rândul ecleziasticilor, s-au păstrat în arhiva familiei Bethlen. Semnatarii acestor angajamente se obligă în faţa reprezentanţilor familiei la înscrierea copiilor lor în colegii, altfel aceştia urmându-se să fie reîncorporaţi în rândul iobagilor. Cazul familiei Vas este un bun exemplu pentru a prezenta posibilităţile de carieră ce puteau fi atinse chiar şi de o persoană care nu provenea din rândurile nobilimii, dar prezintă în acelaşi timp şi schimbările survenite în statutul preoţimii din secolul al XVIII-lea. Cu toate că în 1629 aceştia, împreună cu descendenţii lor au fost înnobilaţi de principele Bethlen Gábor, statutul privilegiat în secolul următor era garantat doar pentru acele persoane dintre ei, care se obligau să urmeze cariera ecleziastică. Majoritatea preoţilor care au activat în anturajul familiei Bethlen au avut un nivel de trai mai ridicat decât ceilalţi colegi ai lor. De asemenea contactul cu membrii familiei aristocratice a înlesnit accesul lor în funcţiile superioare bisericeşti (protopop, profesor de colegiu, eventual episcop). Deocamdată nu se poate afirma că a existat un obiectiv în familia Bethlen de a instala în diferite funcţii bisericeşti oameni fideli lor, dar această ipoteză este din ce în ce mai plauzibilă, mai ales în cunoştinţa faptului că membrii familiei erau susţinători devotaţi ai bisericii reformate şi reprezentanţii lor se aflau permanent în cele mai înalte funcţii de conducere din structura laică a bisericii. 25