Szilágyi Mária - Németh Ferenc: Bánáti sorsok az első világháborúban. Fábián Ernő és Bayer Irén hagyatéka nyomán (Temesvár, 2017)
luptă mai lucrau şi sculptori şi artişti decoratori. Nu este deci întâmplătoare afirmaţia lui Lyka Károly, în 1914, care spunea că „în acest război mondial s-au implicat majoritatea reprezentanţilor vieţii culturale”86. Acesta descria vizionar transformarea şi adaptarea la viaţa de război a artiştilor: „Experienţele trăite de artiştii noştri vor diferi prin caracterul lor direct, nemijlocit. Mulţi dintre aceşti artişti luptă pe câmpurile de luptă. Sunt prinşi în vârtejul luptelor, văd cu proprii lor ochi şi simt pe propria lor piele urmele sângeroase, pe care războiul oferă cu prea multă abundenţă. Cealaltă parte a artiştilor a rămas prinsă în studiourile lor. Dar şi aceştia trăiesc în război, simt din oră în oră senzaţiile opresive oferite de acesta. (...) Ilustratorii fideli ai timpurilor mari vor realiza o muncă valoaroasă pentru istoricii viitori, dar cu greu vor putea împinge înainte căruţa artei. (...) Cu certitudine, fiecare artist va avea amintiri triste şi eroice, vor fi senzaţii atât de intense care se vor regăsi în arta lor sub diverse forme. Un artist adevărat nu poate abandona, nu poate renunţa la asemenea impresii profund personale.”87 Aşa şi era: mulţi nu puteau rezista provocării oferite de vizualitatea războiului, ieşind pe front în calitate de artist sau de soldat. Acolo au lucrat - şi au luptat - Basch Andor, Mednyánszky László, Egry József, Pörge Gergely, Zádor István şi alţii. Dar tot acolo au căzut, printre alţii, Sámuel Kornél, Plány Ervin şi Engel Pál.88 Este mai puţin cunoscut faptul că dintre artiştii voivodeni Pechán József din Verbász, Zádor István din Nagykikinda, Bosnyák Ernő din Zombor şi mulţi amatori şi-au asumat primejdiile şi greutăţile muncii pe front şi în tranşee. Prin activitatea desfăşurată, aceştia ne-au lăsat în urmă un material artistic important şi valoros (fotografii, desene şi picturi), necunoscut încă în mare parte. Moştenirea fotografică a medicului militar Fábián Ernő din Banat se află printre cele mai interesante, având în vedere că acesta aborda mai multe „genuri de fotografie”. A pornit şi el pe câmpul de luptă cu un Kodak şi s-a întors, la sfârşitul războiului, cu numeroase fotodocumente, pe care le-au păstrat şi descendenţii săi. A fost un fotograf amator interesat de toate aspectele vieţii, cu spirit experimental, a cărui pasiune şi mod de a-şi petrece timpul a fost, pe lângă exercitarea sarcinilor de medic militar, imortalizarea peisajelor şi persoanelor mai interesante, inclusiv documentarea distrugerilor cauzate de război. Aşa cum scrie şi Tomsics Emőke, cu 86 Lyka Károly: Război şi artă. In Arfă, 1914 nr. 7 337-340. 87 Idem. 88 Lyka Károly: Morţii de pe câmpul de luptă. In. Artă, ediţia de primăvară 1916 12-13. • DESTINE BĂNĂŢENE ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL • Í 37 > Fábián Ernő cu Kodakul lui favorit
