Szilágyi Mária - Németh Ferenc: Bánáti sorsok az első világháborúban. Fábián Ernő és Bayer Irén hagyatéka nyomán (Temesvár, 2017)
grozav de mare, Johann îmi aduce dragile mele scrisori ale îngerului meu din zilele de 2,6 şi 8 ale lunii în curs plus scrisorile lui Dénes din 6 şi 9. Ultimele mele scrisori au ajuns acasă cu o viteză fantastică, în sfârşit primesc informaţii zilnic, voi scrie şi eu zilnic. Până la amiazi pierd timpul cu furnizorul de medicamente. După masa de prânz scriu o scrisoare neobişnuit de lungă scumpei mele şi cu asta mă distrez până la cinci. Piciorul lui Balogh Fridrich se ameliorează. Spre seară plimbare în noroiul mare, abia pot să mă mişc. La 8 luăm cina, până la 10 joc de cărţi, apoi mă culc, prima dată când risc să mă dezbrac de tot. 27 iunie, Marti. în zori mă trezeşte un foc de artilerie îndepărtat, pare-se că ruşii bat la poarta la Colomeea, dar adorm din nou şi mă trezesc doar la 7. Mă simt destul de bine şi mi se pare că stomacul mi-a revenit complet. Vizită la bolnavi, apoi mănânc două ouă şi îmi cad foarte bine. în jurul orei 10 primesc ordin să mă duc înainte, unde mă va urma şi Comandamentul regimentului (...) Mă duc pe calea cea mai scurtă, dar cu atât mai periculoasă, mi-era tare teamă că ruşii ar putea să mă împuşte, dar cu noroc am ajuns cu bine. Pe drum l-am vizitat şi pe Kohn. Curând vine un ordin să mă întorc la locul anterior, mă supun cu bucurie. Până la ora 2 ajungem înapoi. Prânz. Scrisoare îngerului meu drag, apoi mă odihnesc un pic, altfel viaţa ar fi tare plictisitoare, dar niciodată nu se ştie ce ne aduce noaptea. Doară n-o să înainteze ruşii şi mai mult, iar ajutorul promis şi mult aşteptat întârzie, nu ştiu ce cred cei de la conducerea militară superioară, că am pierdut deja de tot Bucovina, şi vor să dea şi Carpaţii. Ar fi timpul să se facă armistiţiul. Mă culc după-masa la 4:30 şi mă cuprinde un somn atât de adânc, încât mă trezesc doar la 6:30. Aştept cu nerăbdare corespondenţa de la scumpa mea, dar soarta-i atât de vitregă, azi iarăşi nu primesc nimic. Se pare că îngerul meu dulce îmi scrie doar din două în două zile, aşa ca trebuie să suport şi asta. După cină mă culc repede. Oricum vremea-i aşa de tristă şi plouă iar. 4 iulie. Marti. La ora 6 vin încă douăzeci de maşini si tot ne aduc răniţi. Jertfa noastră de ieri a fost t > > > inutilă, iar ne-au împins aripa dreaptă. De ne-ar scuti odată Domnul de această trupă mizerabilă, groaznic, cât de mizerabile sunt trupele astea. Din cauza acestora trebuie să renunţăm la teritoriile câştigate prin jertfă, cu sânge preţios. Groaznic. Răniţii tot vin în masă, dar îi pot transporta pe toţi, avem destule maşini la dispoziţie. • DESTINE BĂNĂŢENE ÍN PRIMEL RĂZBOI MONDIAL • Fotografie de grup cu asistentă Í 31 >
