Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A Csekonicsok - Neves családtagok
Szilágyi Mária - Anica Draganic DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM singură seară şi venitul anual al latifundiului său (CSEKONICS, 2006. 20.). Există şi o altă istorioară despre conte, potrivit căreia în timp ce îşi vizita moşia, o viperă l-a muşcat de mână. S-a urcat pe cal şi s-a dus la cea mai apropiată fermă - maier, unde în fierăria de acolo şi-a ars rana cu fierul roşu (BARCZA). Aprecia inovaţiile, dar în anumite cazuri nu renunţa la modelul tradiţional: la începutul anilor 1910, a achiziţionat la Baden-Baden un taxi Opel, care apoi a fost folosit de administratorul moşiei de la Jimbolia, în timp ce bătrânul domn continua să circule pe moşie cu atelajul său cu patru cai (CSEKONICS, 2006.12.). La restaurantul Gundel, contele avea propria sa cană de cafea din aur, iar la cina de revelion invita întotdeauna homari (Dunántúli Napló, 1977. nr. 348.). Membrii familiei Csekonics adorau să petreacă. în ciuda subţierii averii, şi în perioada interbelică şi-au continuat traiul luxos cu care s-au obişnuit. Cel puţin cât s-a putut. Primaşul tarafului ţigănesc, Béla Berkes fiul, consemnează în memoriile sale: „îmi amintesc de bătrânul conte Csekonics, care în viaţa lui nu a pus mâna pe bancnote de hârtie, valetul îi pregătea în fiecare dimineaţă galbenii şi plătea cu aceia. Cu părul cărunt cârlionţat şi obrajii roşii, era întruchiparea domnilor maghiari de odinioară. Totdeauna cerea doar cântecul familiei, care, după cum se ştie, la familia Csekonics sună astfel: Femeia pe care o vreau, luliu Csekonics avea plăcerea ca de-a lungul unei seri să îi cântăm toate acele melodii care îi aduceau aminte de câte un episod al vieţii sale. îi plăcea să petreacă în linişte, dar se pricepea foarte bine să facă o seară perfectă, şi cei doi fraţi ai săi: Iván şi Alexandru îmi sunt clienţi foarte dragi.” (D. SZABÓ, 2008.). Endre Csekonics a fost vânător pasionat, pe latifundiu se organizau în permanenţă vânători pentru nobilime, de asemenea, a cutreierat toate zonele bune de vânătoare din ţară. Se spune că una dintre puştile sale de vânătoare a supravieţuit vicisitudinilor istoriei,mai întâi a fost luată de la familie de generalul german Neuhausen, care a pus-o printre comorile ce erau destinate lui Göring. Apoi a fost însuşită de un membru al poliţiei secrete a lui Tito, care l-a interogat pe general, care apoi a vândut-o în schimbul a doi boi familiei Subotica, care o are şi azi în proprietate (SUBOTIC). Este incontestabil că puşca este foarte preţioasă, însă originea sa adevărată este greu de demonstrat. FAMILIA CSEKONICS | DIE FAMILIE... IA CSEKONICSOK 40 ----------------------------------------------1--------------------------------------------------Csekonics Endre Barcza Sándor
