Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A Csekonicsok - Neves családtagok
Csekonics János Ciobanu-Tonţa 201 DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM Szilágyi Mária - Anica Draganic de cei din familiile Keglevits, Orczy şi de Wesselényi, au înrădăcinat la noi concursurile de echitaţie şi împreună cu ele, creşterea cailor pur-sânge. Chiar şi el a avut cai mai buni în competiţie în anii 30, Cromarty (prin 1833) şi Torontăl (în 1838) etc., care au dus de câteva ori culoarea neagră victorioşi prin faţa liniei terminus. La concursul de sărituri din 1839, Torontăl a şi câştigat o cupă valoroasă (umplută cu 225 de galbeni, sumă mare pe vremea aceea), purtând următorul distih al lui Vörösmarty, poet care deja se bucura de prestigiu: „Zboară, bunul meu cal, precum pasărea, Dincolo te aşteaptă recompensa celor bravi! în anii cincizeci s-a retras, dedicându-se agriculturii, în perioada aceasta dezvoltându-şi în mod special herghelia, unde prin împerecherea nobilului pur-sânge cu iepe puternice a obţinut cei mai frumoşi cai pentru trăsură...” (Torontăl, 1880.). Pe 9 decembrie 1864, baronul loan a fost recompensat de către împărat pentru meritele sale cu rangul de conte, confirmat apoi pe 2 martie 1874 (Banaterra Encyklopedia). loan Csekonics a primit titlul de conte ca o apreciere a atitudinii abordate în vremurile de restrişte. A ajutat locuitorii domeniului său mai ales în timpul marii secete din anul 1863. (MNLFML F XIII. 5. 5. d. 3/1-2) Confirmarea a fost relatată pe 15 martie în Ziarul de duminică (Vasárnapi Újság). Astfel, bărbaţii din familie au devenit membri ai camerei superioare nobiliare (Vasárnapi Újság, 1874, nr. 11). De asemenea, după marea viitură care a măturat Seghedinul, contele loan Csekonics s-a implicat intens în actele de caritate, iar împăratul i-a acordat din recunoştinţă titlul de consilier secret, precum şi o scrisoare de gratitudine de la primarul Seghedinului (MNL FML XIII. 5. 5. d. 3/1-2.). A sprijinit şi numeroase construcţii, nu doar pe teritoriul latifundiului, lucru pentru care stă mărturie şi recunoaşterea primită pentru contribuţia la ridicarea teatrului din Timişoara. Contele era iubit de oamenii de pe domeniu, a rămas şi o anecdotă pe această temă: într-o noapte, loan Csekonics l-a păcălit pe judecătorul de la Jimbolia, chemat la faţa locului, că a pierdut la cărţi întreaga moşie, şi dacă nu face rost până dimineaţă de cincizeci de mii de florini de argint, care atunci deja nu mai erau în circulaţie, va fi totul pierdut definitiv. în zori, judecătorul a sosit cu suma, adunată prin chetă de la argaţii stăpânului, loan Csekonics a fost mulţumit de devotamentul oamenilor săi şi i-a informat că totul a fost doar o glumă (Torontăl, 1880.). La moartea sa, îndrăgitul săptămânal Vasárnapi ÚjságfZiarui de duminică l-a comemorat cu următoarele rânduri: „Ct. loan Csekonics, consilier interior secret, a decedat la Jimbolia, în etate de 71 de ani. Nu a participat în politică, în marile petreceri nobiliare, însă cu atât mai frecvent i-au pomenit numele cei oropsiţi. în marea sărăcie din 1863 a ajutat sute şi sute de familii cu bani, grâne pentru semănat, de asemenea anul trecut, în timpul catastrofei de la Seghedin, a exercitat filantropia cu generozitate. El şi-a ridicat familia la demnitatea de conte, care i-a fost acordată pentru caritatea sa.” (Vasárnapi Újság, 1880. nr. 32.). în necrologul său scria că a fost cel mai simpatic aristocrat, filantrop, a cărui caritate era depăşită doar de modestia sa (Torontăl, 1880.). Pe 4 august 1888, contele stins după o lungă suferinţă a fost aşezat spre odihnă veşnică la Jimbolia, în cavoul FAMILIA CSEKONICS | DIE FAMILIE... | A CSEKONICSOK 29
