Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége - Úrilakok az uradalom területén
Szilágyi Mária - Anica Draganic DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM ora patru şi jumătate când sicriul a ajuns la mausoleul construit în apropierea castelului Csitó (una dintre capodoperele lui Hauss- mann). Aici, membrii familiei şi intendenţii domeniului au ridicat sicriul şi l-au dus în mausoleu, unde în urmă cu doi ani11 12 au fost mutaţi decedaţii familiei Csekonics. Aici, episcopul Németh a sfinţit din nou răposata, corala meşteşugarilor şi-a luat un ultim bun rămas cu un cântec splendid de la binefăcătoarea de neuitat a comunei, apoi trei salve de tun răsunătoare au semnalat că soţia lui loan Csekonics a fost aşezată spre odihnă veşnică.” (Torontâl, 1903, nr. 75). în 1906, familia a ridicat în mausoleu un altar de marmură, care a fost sfinţit în acel an şi în care ţineau mise în memoria membrilor stinşi ai familiei de două ori pe an: prima dată pe 27 aprilie, ziua când s-a stins Leona Lipthay, cealaltă de Ziua Morţilor, pe 2 noiembrie (TRKPL, Zsombolya). Misele funerare s-au ţinut până în 1932 în mausoleul familiei, apoi, până în 1945, în biserica din Jimbolia (TRKPL, Zsombolya). Clădirea era înconjurată de un zid de cărămidă înalt de 2 metri, în faţa intrării era un gard de fier, cu o poartă ce ducea spre uşa de la intrarea imensă, cu două canaturi, confecţionată din lemn. în spaţiul interior domina altarul de marmură, pe ambele laturi existând câte 6 cripte acoperite cu plăci de marmură albă, inscripţionate şi gravate cu blazonul familiei. Aici se odihneau următorii membri ai familiei: Katalin Tempel 1770-1803, Iosif Csekonics 1757-1824, lulia Jankovich 1782-1835, Âgotha Csekonics 1840-1844, Leopoldina Csekonics 1790-1845, loan Csekonics 1804-1880, Leona Lipthay 1821-1903, Konstancia Czirâky 1847-1922, Endre Csekonics 1846-1929 (TRKPL, Zsombolya). Pe lângă evenimentele îmbucurătoare, la castel s-au întâmplat şi accidente regretabile, unul dintre acestea fiind relatat în 1904 de publicaţia Agricultorul Maghiar/Magyar Földmívelő. Zidul unei gropi adânci din castelul lui Endre Csekonics s-a surpat în timp ce era curăţată de trei muncitori. Servitorii din castel au fugit în ajutorul lor, dar din păcate nu i-au mai putut ajuta. în timpul operaţiunilor de salvare a fost grav rănit şi pandurul domeniului {Magyar Földmívelő, 1904, nr. 34). După perioada aproape idilică, au urmat ani dificili. în timpul Primului Război Mondial, castelul a fost folosit mai rar, familia instalându-se acolo doar cu ocazia campaniilor agricole mai mari.După ce în 1918 contele Endre s-a mutat în palatul său din Budapesta, castelul Csitó a fost închis, şi după aceasta nu a mai fost în fapt nicicând plin de viaţă - scrie Endre Csekonics cel tânăr în memoriile sale (CSEKONICS, 1986. 32.). Deoarece probabil nu au reuşit să vândă castelul Csitó în vremurile grele interbelice, în 1937 familia a dispus demolarea acestui superb edificiu, încercând apoi să valorifice materialele de construcţie, din cauza situaţiei pecuniare precare (FEKETE J., 2006, nr. 4). Prin reforma agrară, familia a pierdut suprafeţe imense de pământ, n-a putut să-şi menţină nici clădirile. Din acest motiv, castelul Csitó a fost sortit pieirii. însă ulteriors-au perindat zvonuri potrivit cărora familia Csekonics - şi aici probabil se gândeau la cel mai în vârstă fiu al lui Endre Csekonics, Alexandru - au pierdut castelul la cărţi, adică au pierdut o sumă atât de mare încât nu şi-au putut onora datoria decât din vânzarea materialelor de construcţie ale castelului. De altfel, au mai existat şi înainte bârfe privitoare la risipa nesăbuită de bani a familiei Csekonics, de pildă că Endre Csekonics era în stare să piardă la cărţi într-o singură seară venitul anual integral al domeniului său. După exhumarea lor, efectuată încă în anul decesului lui Endre Csekonics, pe 10 octombrie 1928, Endre Csekonics şi soţia sa, Konstancia Czirâky, au fost reînmormântaţi în mausoleul de familie din vecinătatea Csitó. Rămăşiţele pământeşti au fost aduse la Jimbolia din cimitirul din Enying cu trenul. Trenul a sosit la staţia sa terminus plecând din Enying, prin Budapesta, Arad şi Timişoara (MNL FML F XIII. 5. 6. d. 6/1). De la ridicarea sa şi până la demolare, castelul Csitó a fost considerat unul dintre cele mai frumoase castele din împrejurimi, şi chiar din întreaga Ungarie, fiind locul preferat de adunare al aristocraţilor. Pe locul imensului parc englezesc de odinioară, astăzi se află un ogor,nici urmă de copacii şi de bogata vegetaţie de atunci. Au dispărut şi fântânile arteziene, iar concertul de orăcăital broaştelor nu mai deranjează pe nimeni. Locul castelului este semnalat doar de un tufăriş şi numai câte un fragment de moloz mai sugerează bogăţia şi fastul de odinioară. 11 Se poate presupune că Miklós Ybl a fost implicat şi în proiectarea altor edificii din Banat, de exemplu, a bisericii de la Ecica. însă această supoziţie încă nu a fost demonstrată în totalitate. 12 Răposaţii au fost aşezaţi în noul cavou cu trei ani înaintea decesului Leonei Lipthay 152 DOMENIUL... I DAS LANDGUT... | A ZSOMBOLYAI...
