Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége - Úrilakok az uradalom területén
DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM Szilágyi Mária - Anica Draganic erau separate ca de o centură printr-un prag nu foarte accentuat. Pe partea inferioară, unde postamentul ajungea până la parapet, pe faţadă au realizat prin tencuire imitaţie de piatră cvadrată, în schimb nivelul superior avea tencuială netedă. în ciuda acestor transformări, schiţa de bază în U nu s-a modificat. După demolarea aripii clădirii ce privea spre strada principală, obiectivul şi-a pierdut caracterul baroc, a devenit cu schiţă de bază în formă de L; un rezalit era legat de ramura mai scurtă a L-ului, devenind cea mai accentuată parte a castelului. Pe faţada laterală a rezalitului au fost realizate noi deschideri. Negăsind reprezentări vechi despre curtea interioară a castelului, putem doar presupune că acest element dominant exista încă dinainte de demolare, în 1907-1908. Aceasta putea fi intrarea dinspre grădină. Şi astăzi poate fi văzută situaţia descrisă anterior. Configurarea aripilor castelului păstrează elementele clasiciste, adică oglindeşte perioada de la sfârşitul secolului al XlX-lea. Rezalitul este compus din trei unităţi. Părţile de clădire aflate pe cele două laturi se evidenţiază înaintea faţadei ca rezalite laterale. Acestea au doar un ax, pe care la parter este proiectată o fereastră, iar la etaj, doar o nişă, mărginită de pilaştri dorici. Rezalitele laterale sunt încoronate de timpan. Partea centrală are trei axe. La parter, faţada este fragmentată de trei deschideri, două ferestre şi în centru o uşă, care astăzi îndeplineşte funcţia de intrare principală. Şi la etaj sunt trei deschideri, două ferestre uriaşe, cu închidere în semicerc, şi o uşă, de asemenea în arc semicerc, elemente care fac asocierea cu blocul central al părţii de castel demolate. Deschiderile sunt fragmentate de câte doi pilaştri dorici, iar în faţa lor este situat un balcon. Săptămânalul Torontál relata în 1889 despre un incendiu în castelul Csekonics, dar articolul nu precizează dacă se referă la această reşedinţă sau la castelul Csitó: „în seara de 11 ianuarie, în castelul contelui Endre Csekonics a izbucnit un incendiu, pe calea încălzirii cu aer, care a putut fi stins doar prin efortul comun al servitorilor din castel şi al populaţiei sosite în număr mare din apropiere, lucru cu atât mai greu pentru că incendiul s-a extins rapid în castel - fiind lipsă de apă. Paguba se apreciază la 35-40 de mii de forinţi, făcând abstracţie de faptul că au ars numeroase obiecte de artă şi de familie valoroase, care nu mai pot fi înlocuite, fiind astfel inestimabile.” (Torontál, 1889, nr. 3). Aripa estică, care privea spre strada Republicii, a obiectivului construit în stil clasicist a fost demolată în 1907-1908 (CIOBANU-TONŢA, 2013. 74.). La începutul secolului al XX-lea, în parcul castelului stătea bustul întemeietorului domeniului, losif Csekonics (BOROVSZKY, 1911. b 138.). Castelul de iarnă de la Jimbolia a fost căminul văduvei lui loan Csekonics, până la decesul ei. Ziarele din Seghedin au relatat că în timpul inundaţiei de la Seghedin, şi-a pus palatul la dispoziţia sinistraţilor. în ultimii săi ani, contesa a locuit aproape exclusiv în acest castel. Ziarul Torontál relatează în amănunt funeraliile de la Jimbolia ale contesei Leona Lipthay: „Catafalcul luxos a fost ridicat în spaţiosul salon al marii doamne. Sala nu a fost îmbrăcată cu uzuala draperie neagră, ci răposata se odihnea sub baldachinul alb, înconjurată de plante meridionale, coroane de trandafiri, candelabre şi lumânări aprinse. în jurul catafalcului jeleau în hohote rudele contesei, membrii familiilor Csekonics, Karolyi, Lipthay. Coroane au sosit în număr nespus de mare, acoperind în întregime sicriul metalic.” Despre ziua înmormântării, au scris următoarele: „în jurul castelului răposatei contese deja după prânz s-au strâns mii de persoane. Iar în curte şi în sălile castelului soseau neîntrerupt din toate colţurile ţării.” (Torontál, 1903, nr. 74., 75.). După Primul Război Mondial, membrii familiei locuiau mai mult în acest castel, pentru că la sfârşitul lui 1918 au dispus închiderea castelului Csitó (CSEKONICS, 1986. 32.). în decembrie aici s-a cazat şi baronul Béla Lipthay, rubedenie a familiei Csekonics, precum şi soţia sa, ducesa Eugénie Odescalchi.10 Putem presupune că atunci nu existau încă graniţe fizice între cele trei ţări. lată cum scrie ducesa Eugénie despre Jimbolia şi despre familia Csekonics: „Este un loc frumos şi beneficiem de o deservire exemplară. Personalul educat la un nivel înalt al unchiului Endre Csekonics serveşte exemplar. Cea mai mare parte a personalului sunt şvabi." (ODESCALCHI, 1987.134.). Şi castelul de iarnă din centrul Jimboliei a cauzat multă durere familiei Csekonics după Războiul cel Mare, pentru că, în ciuda faptului că în final nu a fost demolat, a fost foarte dificil de valorificat, după ce a devenit evident că familia nu îl mai poate întreţine. Mai târziu, a fost achiziţionat de comună. Astăzi, clădirea funcţionează ca primărie, după ce în trecutul apropiat a adăpostit şi un liceu (Banaterra Encyklopedia). Este clădire monument protejată, însă are nevoie de renovări semnificative DOMENIUL... I DAS LANDGUT... | A ZSOMBOLYAI... 141
