Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége - Birtokigazgatási központok - majorok
Szilágyi Mária - Anica Draganió DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM Această fermă şi-a primit numele în mod excepţional nu de la un membru al familiei, ci de la Pusta Buzitó, care până la sfârşitul secolului al XVIII-lea se întindea în mijlocul unei mlaştini imense. Comuna Cernea Ungurească (Nova Crnja) a fost întemeiată în primul rând din locuitorii acestei ferme, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar mai târziu, după Primul Război Mondial, în imediata apropiere a acestei ferme a luat naştere o nouă aşezare, numită Aleksandrovo în cinstea regelui Alexandru al Regatului Sârb-Croat-Sloven. Pusta Bozitó era una dintre cele mai mari gospodării ale domeniului. Enoriaşii catolici, 136 la număr în 1838, aparţineau de congregaţia mamă de la Cernea Ungurească (TRKPL, Magyar- csernye). Era compusă din fermă exterioară şi interioară. în anii 1870, ferma interioară era compusă din următoarele clădiri: locuinţa administratorului, cu acoperiş de ţiglă, cu clădirile anexe aferente; locuinţa intendentului, cu acoperiş de şindrilă; birou şi grajd, cu acoperiş de stuf - clădire veche; casa pandurului - foarte veche, în stare proastă; grajd de vaci al administratorului, cu acoperiş de şindrilă; grajd pentru mânji şi tauri, acoperiş de şindrilă şi stuf; ocol pentru cireadă şi grajd pentru cai, cu acoperiş de stuf; grajdul cailor administratorului, cu ateliere de fierărie şi rotărie, acoperiş de ţiglă; şopron pentru vehiculele administraţiei şi oaspeţilor, acoperiş de şindrilă; hambar, acoperiş de ţiglă; locuinţa vizitiului, acoperiş de stuf; două cotărci cu stâlpi de piatră, acoperiş de şindrilă; cotarcă veche, acoperită cu şindrilă, locuinţă de fierar şi rotar, acoperiş de stuf; grajd pentru vacile slugilor, acoperiş de stuf; grajd pentru boi cu acoperiş de şindrilă; grajd pentru boi cu acoperiş de stuf; două locuinţe pentru argaţi, acoperiş de stuf, în ogradă pentru treieriş; clădirea morii şi dotarea ei interioară; şură, cu acoperiş de şindrilă şi stuf; cocină pentru porci, clădire de Dieser Meierhof bekam seinen Namen ausnahmsweise nicht von einem Familienmitglied, sondern von der Bozitó-Puszta, die bis Ende des XVIII. Jahrhunderts in der Mitte eines gewaltigen Sumpfgebietes lag. Die Gemeinde Ungarisch-Czernya bildete sich Ende des XVIII. Jahrhunderts hauptsächlich aus der Bevölkerung DOMENIUL... I DAS LANDGUT... IA ZSOMBOLYAI... 132------------------------------------------1----------------------------1--------------------------Pusta Bozitó I Bozitó-Hof | Bozitópuszta lemn; saivan pentru cireada mare, şindrilă; bucătărie pentru zilieri; locuinţă pentru argaţi, acoperiş de stuf; locuinţă pentru argaţi cu acoperiş de ţiglă; grajd pentru vacile slugilor, acoperiş de stuf; casa pândarului, acoperiş de şindrilă; grajd pentru boi şi cai, acoperiş de ţiglă; grajd al slugilor, clădire din lemn; casa paznicului de stăvilar (MNL FML XIII. 5. 5. d. 3/1-2). Spre deosebire de Maierul lulia, aici nu existau unităţi de prelucrare, la Pusta Bozitó existând mai ales clădiri ce serveau depozitării recoltei, grajduri, coteţe, ateliere şi locuinţe. Pe schema de teren realizată mai târziu, la sfârşitul anilor 1890, în afară de clădirile enumerate, Pusta Bozitó avea deja farmacie, sală pentru telefoane, chiar şi şcoală. Ferma forma o unitate închisă, unde grajdurile şi hambarele erau clădirile de încadrare, iar celelalte funcţii erau grupate în jurul curţilor închise. în partea interioară a fermei se aflau locuinţele slugilor, precum şi clădirile publice, ca şcoala şi farmacia. Aspectul exterior al obiectivelor era caracterizat de simplitate; clădirea dominantă era cotarea de porumb, cu fundaţie de piatră, ce amintea de templele greceşti din antichitate, care ieşea în evidenţă faţă de restul caselor nu doar prin formă, ci şi prin dimensiune (BOROVSZKY, 1911. b 208.). Pusta Bozitó, 19111 Bozitó-Hof, 1911 | Bozitópuszta, 1911 Borovszky, 1911.
