Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége - A zsombolyai uradalom idővonala
Szilágyi Mária - Anica Draganic DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM este amintită ca aşezare distrusă complet în vremea turcilor (MNL FML XIII. 5.15. d. 9.). Renaşterea satului poate fi plasată pe la 1792, când baronul losif Csekonics a arendat domeniul şi a colonizat aici grădinari maghiari din comitatele Csongrăd şi Csanăd. în această perioadă, aşezarea consta dintr-un şir de case risipite pe o movilă ce se ridica în mijlocul mării de mlaştini bănăţene. Baronul a încheiat cu cei care s-au stabilit acolo contracte de arendă iniţial pe 12 ani, apoi pe 4, iar după aceasta, pe 20 de ani. în 1816, ca urmare a marilor viituri, populaţia s-a împrăştiat şi s-a întors doar mai târziu. Văduva lui loan Csekonics, Leona Lipthay, a dizolvat în 1828 colonia maghiară, apoi a strămutat aici germani de la Jimbolia şi de la Cernea Neamţ. în acest moment a fost realizată structura stradală de astăzi, cu străzi perpendiculare, şi au fost împărţite 100 de terenuri complete de case şi 40 de terenuri pentru case mici (MNL FML F XIII. 5. 15. d. 9.). La sfârşitul anilor 1820, numărul locuitorilor a ajuns la aproape 700 (NAGY, 1829.397.). Familia Csekonics a înfiinţat în aşezare un centru mai mic ce servea gestionării chestiunilor domeniului. Potrivit scrisorii pietrei de temelie, în 1860 aici a fost construită o locuinţă pentru administratorul de moşie, unde locuia administratorul grânarelor, de asemenea, moşia avea aici şi o curte agricolă, în care exista un grânar ridicat în 1867, şi o clădire pentru cârciumă. Actul de succesiune al lui loan Csekonics enumeră următoarele clădiri din Cestereg (Őestereg), aflate în proprietatea familiei contelui: casa administratorului cu numărul 121, cu clădire anexă; cârciumă şi grânar cu numărul 121; grânarul şi anexele agricole cu numărul 174; clădirea anexă agricolă cu numărul 153 (MNL FML XIII. 5. 5. d. 3/1-2.). Borovszky descrie deja Cestereg ca o comună mare. La începutul secolului al XX-lea în sat erau 400 de case şi număra mai mult de 2700 de suflete, în marea lor majoritate germani. în 1905, cei din Cestereg (Cestereg) au putut achiziţiona de la contele Endre Csekonics pământul pe care l-au avut până atunci în arendă. Din recunoştinţă, localnicii au comandat portretul moşierului şi l-au dezvelit în sala mare a primăriei (BOROVSZKY, 1911. b 42.). Una dintre ultimele date referitoare la Cestereg (Cestereg) ce poate fi legată de familia Csekonics apare în procedura de succesiune a contelui Endre, aici fiind enumerate acele imobile ce se aflau în proprietatea familiei în 1932-1933: casele de la numerele 108 DOMENIUL... I DAS LANDGUT... | A ZSOMBOLYAI. 121, 121/1, 169, 170/1, 170/2, 174, 175 şi 231, cu curte şi grădină. în afară de acestea, se mai aflau în proprietatea lor numeroase curţi şi grădini (IAZ - Zbirka porodice Cekonjic). Pe baza acestora se poate concluziona că averea lor a sporit în mod semnificativ de la decesul lui loan Csekonics. Vremurile de după edictul de la Trianon, dar mai ales de după cel de-AI Doilea Război Mondial şi-au pus amprenta asupra moştenirii Csekonics de la Cestereg (Cestereg), populaţia s-a schimbat în întregime, la fel ca şi sistemul de valori de odinioară. Cestereg, 1782-17841 Tschestereg, 1782-17841 Csősztelek, 1782-1784 MNL OLS1 N0222
