Pál-Antal Sándor: Marosszék és Marosvásárhely az 1848 - 1849-es forradalom és szabadságharc idején. Korabli iratok, jegyzőkönyvek, lajstromok - Múzeumi füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2001)
Dokumentumok
Această pornire a tinerimei o încuviinţară şi protonotarii şi promiseră că acestei nobile şi patriotice păşiri a tinerimei vor sta în ajutoriu, totdeodată conceseră pe astăzi pe şepte ore matutine şedinţă străordinară a tuturor patru canţelariilor la un loc sub preşedinţa unui protocolist, pentru subscrierea tinerimei la aceeaşi petiţiune. Tinerimea maghiară şi secuie ne provoacă şi pre noi tinerimea română d-ângă Tablă ca să subscriem. Noi, de o parte şi ca să nu mai înverşunăm ura care încă spunem, ce e adevărat, nu e de tot stinsă, subscrieserăm. Io când am subscris am zis că şi io, ca român, subscriu această petiţiune, acea dulce speranţă mângâindu-mă că va fi fără întârziere şi deodată rescumpărare totală fără nici o despăgubire, egalitate deplină de drepturi civile şi politice, respectarea şi asigurarea feluritelor naţiunalităţi şi limbi din Transilvania ţi Ungaria. Aşijderea şi fratele S. Pjoruţiu] au cuvântat înainte de a se subscrie, dorind libertatea universală nu unilaterală [...] Tinerii de ungur şi secui încă au ţinut cuvântări solemne cătră tinerimea română, ca cătră nişte representanţi, cum zicea dânşii, a naţiunei româneşti, va să zică representanţii nătiunei ungureşti şi secuieşti vorbia către representanţii nătiunei româneşti, rugândune nu cumva noi să hrănim în popor nădejde, care cred că numai deodată nu vor putea să aibă resultat dorit. însă cînd se citi protocolul, tinerii de unguri şi secui nici decurti n-au lăsat a se trece la protocol din cuvîntarea mea nici macar dorirea şi nădejdea de răscumpărare totală fără nici o despăgubire, puţini zicea ca să las în protocol răscumpărare fără bani, dar această n-am lăsat, pentru că socotiam, că pot sa o eluză aşa, ca în preţi de despăgubire să rumpă pentru domnul pământesc din mica moşie a săracului ţăran a treia sau a patra parte, ca în Borusia, ce tot atâta rău ar fi pentru sărmanul ţăran. Destul că această sentinţă toată rămase afară, în zadar mă trudi-i eu a arăta folosurile răscumpărării fără nici o despăgubire, cu o pretinşiune sau numai dorire foarte dreaptă arătând că destul au plătit prostul până acum de mai multe sute de ani pentru acea bucăţică de moşie, purtând el totdeauna toate greutăţile şi toate sarcinile cele grele ale patriei nu numai pentru sine ci şi pentru nemeşi. Cu acest cuvânt am trăit vorbind cătră dânşii nu numai drepturile cetăţeneşti care le are fiecare de atunci, de când au intrat în cetate, si care românul pe drept nici le au perdut, nici au putut să le pearză căndva, ci şi cele omeneşti care-s născute de-odată cu omul, si care nu numai a le primi sau a le usurpa de la altul pe nedreptul, dar nici a le înstrăina încă nu e ertat, nu e slobod, e păcat. Românii singuri, dar singuri au purtat totdeauna până în zioa de astăzi toată economia, toate spesele statului, atunci cănd nemeşii respective foarte puţini, iară de vreo căteva zeci de ani în deplinul înţeles al cuvân33
