Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Dr. Károly Kocsis: Configuraţia etnică şi confesională a regiunii carapto-balcanice
Dr. KAROLY KOCSIS CONFIGURAŢIA ETNICĂ ŞI CONFESIONALĂ A REGIUNII CARPATOBALCANICE în întreaga lume, regiunea carpato-balcanică a devenit cunoscută — căpătând, am putea spune, aspectul unei noţiuni aparte — în primul rînd datorită extraordinarei diversităţi etnice şi confesionale constituite la nivelul populaţiei de aici în decursul veacurilor trecute, ca şi poziţiei geografice specifice, evenimentelor politice legate de acestea şi instabilităţii. Individualitatea izvorîtă din diversitatea etnică, confesională, culturală a regiunii de la confluenţa dintre lumea creştină occidentală/răsăriteană şi cea islamică a Orientului Apropiat s-a accentuat şi mai mult după cel de al doilea război mondial — cind celelalte teritorii, mai nordice, ale aşa-numitei Europe „de mijloc” (Cehia, Polonia, vestul Ucrainei etc.) şi-au pierdut, în urma masivelor emigrări silite, caracterul etnic şi confesional eterogen. Acest conglomerat social multiform, convergenţa unor culturi deosebite semnificativ între ele au stat, în ultimul veac şi jumătate, la baza izbucnirii unor conflicte, fie regionale, fie la scară mondială. în decursul secolelor trecute, în regiunea carpato-balcanică, de cele mai multe ori războaiele, conflictele dintre naţiunile mici şi mijlocii de aici (numărînd 0.5—12 milioane de membri), pornite în general sub stindardul eliberării, dar de fapt cu scopul cotropirii de teritorii, au avut loc în urma prăbuşirii imperiului ce-şi exercita controlul asupra teritoriului respectiv; de exemplu, prăbuşirea Imperiului otoman în Europa (1878-1913), sfîrşitul Monarhiei Austro-Ungare (1918), replierea şi dezagregarea Uniunii Sovietice (1990/91). Izbucnirea conflictelor, schimbările înregistrate în raporturile locale de forţe, afirmarea intereselor naţiunilor mici, respectiv ale minorităţilor naţionale de aici s-au petrecut de fiecare dată corespunzător intereselor marilor puteri. Tensiunile etnice şi confesionale „date" au fost amplificate, pe de o parte de faptul că cercurile dominante, guvernele au fost pur şi simplu incapabile să evalueze gravitatea unor probleme etnice presante şi să le gestioneze, iar, pe de altă parte, faptul că unele grupuri etnice se aflau — şi continuă să se afle —, ca urmare a istoriei lor diferite, în stadii relativ deosebite ale procesului de devenire naţională, de .maturizare ca naţiune". Pînă în prezent, nici un regim social sau ideologic n-a reuşit să dezamorseze în mod durabil tensiunile izvorîte din caracterul cit se poate de eterogen al populaţiilor aflate în spaţiul analizat, 7
