Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Árpád E. Varga: Despre numărul maghiarilor din Transilvania
Pe baza datelor preliminare ale recensămîntului, numărul credincioşilor maghiari ai Bisericilor istorice transilvănene trebuie stabilită la aproximativ 1 milion 600 de mii. Acest număr nu diferă prea mult de cifra privitoare la naţionalitate, care, la prima vedere, trezeşte inevitabil îndoieli: corelaţia nu oglindeşte oare intenţionalitatea care i-a călăuzit pe elaboratorii recensămîntului? Merită aşadar să comparăm această cifră cu datele oferite de Biserici. Numărul comunicat privitor la reformaţi şi unitarieni corespunde în mare cu cifrele cunoscute de mai înainte. Diferite surse oficiale vorbeau la sfîrsitul anilor '80 de 700-715 mii de * oy reformaţi şi de 70-75 de mii de unitarieni în întreaga ţară. Avînd în vedere că evidenţele privind comunităţile reformate sínt incomplete — efectivul real al credincioşilor poate fi mai mare chiar şi cu 20 la OQ sută —, pentru comparaţie e mai potrivit să luăm ca bază cifra ponderată de 800-850 de mii. Sínt evident mai puţini evanghelicii sinodo-presbiterieni faţă de 32 de mii, cît s-a ştiut pînă acum. La aceasta, se poate să fi contribuit faptul că recenzorii i-au confundat OQ pe cei aparţinînd Bisericii maghiare cu saşii evanghelici. Faţa de cei 800-900 de mii cîţi figurează în sursele amintite — bazate pe informaţii semioficiale —, şi numărul catolicilor de limbă maghiară e mai mic, deşi în acest sens e greu să tragem concluzii de perspectivă, deoarece nu ştim dacă cifra de mai sus conţine şi numărul estimativ — cît se poate de nesigur — al populaţiei maghiare extracarpatice. Datele pe anii 1990-1991 ale episcopiilor transilvănene au înregistrat în total 932 de mii de credincioşi de diferite limbi (Alba Iulia 542.164, Timişoara 158.880, Oradea 111.085, Satu Mare 120.000).40 Comparativ, cifra de 842 de mii a recensămîntului indică o scădere de 90 de mii de persoane. O explicaţie parţială a acestei scăderi o pot oferi emigrarea — fenomen prezent şi în rîndurile germanilor —, ca şi revenirea în sinul Bisericii greco-catolice a credincioşilor care-şi găsiseră pentru un timp adăpost în Biserica romano-catolică. în oglinda cifrelor de mai sus, trebuie în orice caz să tratăm cu prudenţă eventuala problemă a manipulărilor care ar fi putut avea loc în cadrul recensămîntului. în locul campaniilor cu rezultate îndoielnice duse pentru .recensămîntul alternativ”, pentru „autonumărarea naţională”, anunţate din timp în timp, ar fi mai util ca energiile să fie îndreptate înainte de toate spre organizarea unor evidenţe bisericeşti cît mai exacte, elaborarea unor 63
