Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)

Árpád E. Varga: Despre numărul maghiarilor din Transilvania

persoane. Pierderile înregistrate prin emigrare la nivelul populaţiei maghiare din Transilvania pot fi aşadar evaluate pentru o perioadă de trei decenii şi jumătate la 150-200 de mii de persoane.

Cîteva concluzii după publicarea rezultatelor preliminare ale recensămîntului din anul 1992, cu referire la aspectul confesional

în cazul dezvoltării netulburate, populaţia maghiară din Transilvania ar fi trebuit în mod firesc să atingă pînă în 1992 1 milion 920 de mii — 2 milioane de persoane. Deoarece, conform ipotezelor noastre, 150-200 de mii au emigrat, cifra privind limba maternă ar fi trebuit să scadă în momentul realizării recensămîntului din ianuarie 1992 la 1 milion 800 de mii — 1 milion 850 de mii de persoane. Numărul celor consideraţi maghiari, dar care din punct de vedere statistic nu figurează în coloanele privitoare la naţionalitate e întrucîtva inferior celui amintit mai înainte. Diminuînd posibila pierdere suferită în urma emigrării de către această categorie cu plecarea din ţară a 30 de mii de evrei, saşi şi şvabi (asimilaţi lingvistic la populaţia maghiară), rezultă 120-170 de mii de persoane. în acest fel, se poate admite că numărul celor de naţionalitate maghiară a fost la recensămînt de 1 milion 750 de mii — 1 milion 800 de mii. Se poate să fi fost mai mare, după cum se poate să fi fost mai mic, deşi diferenţe de ordinul a o sută de mii sínt imposibile. Conform datelor preliminare ale recensămîntului însă, numărul persoanelor de naţionalitate maghiară din judeţele transilvănene a fost de doar 1 milion 600 de mii. Acest fapt e surprinzător şi pentru că, pe baza informaţiei demografice oficiale despre naţionalitatea maghiară — conform căreia cifrele privitoare la sporul natural şi soldul migratoriu concordă în esenţă29 —, în 1992 cifra totală a acestei populaţii ar fi trebuit să rămînă neschimbată faţa de cea din anul 1977. Faţă de aceasta, conform rezultatelor preliminare privind naţionalităţile ale recensămîntului, scăderea efectivă a numărului maghiarilor din Transilvania într-o perioadă de un deceniu şi jumătate a fost de 92.110 persoane. Dacă la aceasta adăugăm faptul că trebuie să presupunem, ca şi în cadrul înregistrărilor operate în timpul recensămîntului existenţa, şi în evidenţele demografice oficiale privitoare la naţionalităţi anumite denaturări, atunci, faţă de 1977, din suita de date oferite de

59