Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Árpád E. Varga: Despre numărul maghiarilor din Transilvania
ÁRPÁD E. VARGA DESPRE NUMĂRUL MAGHIARILOR DIN TRANSILVANIA* Poate fi autentic ceea ce nu e exact? Poate fi exact ceea ce nu e lipsit de echivoc? Au trecut aproape doi ani de cînd au văzut lumina zilei rezultatele preliminare ale recensămîntului populaţiei din emul 1992. Am putut afla din acestea că pe întregul teritoriu al ţării au fost înregistraţi 1 milion 620 de mii de locuitori de naţionalitate maghiară. Dintre aceştia, aproximativ 1 milion 600 de mii trăiesc în Transilvania, în accepţia mai largă a acesteia. Avînd în vedere că dispunem aşadar de date relativ recente pe această temă, se poate, pe bună dreptate, ridica întrebarea cum se justifică un studiu cu titlul de mai sus. Mai are vreun rost tratarea unei probleme care, în esenţă, se bazează pe material faptic? După o aşteptare mărită însă, primele rezultate parţiale, în mod vizibil, nu sínt de natură să-i satisfacă pe cei interesaţi. Specialiştii sínt decepţionaţi pentru că datele aduse la cunoştinţă sínt de o jumătate de pagină şi ,lacunare” (n-au fost publicate, de pildă, cifrele referitoare la apartenenţa pe baza limbii materne). Cifrele publicate contrazic, pe de altă parte, părerile curente ,ln circulaţie” la nivelul publicului larg în ce priveşte proporţiile populaţiei maghiare din România. Şi, cînd spunem acest lucru, nu ne referim doar la dimensiunile ei statistice. Publicarea ca atare a datelor recensămîntului populaţiei începe să erodeze o imagine cu încărcătură metaforică pusă în circulaţie de Károly Kós în Kiáltó Szó**, şi anume a unei populaţii maghiare transilvănene de două milioane de care „trebuie de-a pururi să ţină seama cel care şi-a extins suveranitatea asupra sa". în ordine logică, e necesar ca, pornind de la această metaforă, fie să declarăm că statistica oficială e falsă, fie să luăm pur şi simplu act de faptul că, după plecarea Varianta revăzută a studiului apărut în nr.8/1994 al publicaţiei Tiszatáj. Celebru manifest politic, ce foloseşte ca titlu o sintagmă din loan I, 23 şi în care autorul Károly Kós (1883-1977, scriitor maghiar) face o analiză lucidă a situaţiei de răscruce pe care a reprezentat-o pentru maghiari anul 1920, propunînd, pe „temeiul adevărului şi dreptăţii", soluţii de ieşire din criză (n.L). 45
